A fugit de frig, dar nu și de România. Cătălin Cazacu și-a mutat o bună parte din viață în Zanzibar, unde trăiește „pole-pole”, fără grabă și fără stresul cotidian de acasă. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, fostul sportiv vorbește despre cum arată viața lui în Africa, ce planuri profesionale are acolo dar și cum a reușit să devină „cetățean cu acte în regulă”.
Cătălin Cazacu nu mai este de mult un simplu turist în Zanzibar. După ani în care a revenit constant pe insulă, a făcut pasul spre o schimbare majoră și și-a mutat acolo o parte importantă din viață. A descoperit locul în urmă cu șapte ani și spune că a fost „o chimie” instantă.
Astăzi, se împarte între România și Africa, unde pregătește un proiect ambițios și unde a ajuns deja suficient de integrat încât să își rezolve actele într-o oră și să devină un punct de sprijin pentru comunitatea de români. Totuși, chiar dacă viața „pole-pole” îl cucerește, Cazacu recunoaște că nu ar putea renunța definitiv la România. Cătălin se află zilele acestea în România, unde lucrează la câteva proiecte și profită de ocazie să petreacă timp cu fiul său, Andrei, în vârstă de 16 ani.
CANCAN.RO: Ți-ai mutat o bună parte din viață în Zanzibar. Cum a venit decizia asta și cât de definitiv e pasul pe care l-ai făcut? Pari foarte integrat acolo. Ești „zanzibarez” deja?
Cătălin Cazacu: Mi-am mutat o bună parte din viața mea de ceva timp acolo, în sensul că mi-am promis că nu o să mai dau niciodată zăpada jos de pe mașină, că nu o să mai prind niciodată zăpada în România sau niciunde pe glob. Și tocmai de aceea m-am „mutat” în locul ăla pe care l-am descoperit acum șapte ani. Am fost unul dintre primii români care au fost acolo. A fost o chimie cumva, este un loc diametral opus de ceea ce trăim noi în Europa sau în țările civilizate. Ești mai aproape de natură, nu am problemele pe care le am când sunt aici, cu ce mă îmbrac, ce fac. Totul e foarte lejer, iar asta mă face să mă simt foarte bine.

CANCAN.RO: Nu mai ești un simplu turist, am văzut că ți-ai înmatriculat și o mașină acolo. Cum e sistemul din Zanzibar, față de cel din România? Se stă la cozi și la ei?
Cătălin Cazacu: Nu mai sunt simplu turist. Pregătesc să deschidem ceva foarte mare, o chestie la care i-am simțit lipsa mult timp cât eu am stat pe insulă și lucrez de ceva timp la chestia asta. Nu am făcut vizibil lucrul ăsta pentru că mi-am dorit să fie securizată toată povestea. Iar acum deja suntem în construcție și sper că la sfârșitul anului să și deschidem. Ce pot eu să spun pentru o țară care are probabil 1% din asfaltul pe care îl avem noi? Să-mi înmatriculez mașina și să-mi fac actele pentru mine a durat până într-o oră. Deși lucrurile acolo par greoaie și nu au tehnologia pe care o avem noi, să știi că în anumite domenii se mișcă foarte bine. Adică, pentru ca să am actele toate gata a durat în jur de o oră. De la momentul când le-am început, totul a fost digital, mi le-au făcut ei online. Și acum sunt cetățean cu acte în regulă, cum ar fi.
CANCAN.RO: Cum te descurci cu comunicarea cu localnicii? Ai învățat și limba swahili?
Cătălin Cazacu: Este o insulă turistică, ceea ce a făcut ca și cei care nu vorbesc engleză să o înțeleagă, așa că te poți înțelege cu ei. Problema este că vin dintr-o altă lume în care sunt obișnuiți să nu se grăbească. Nu există termenul de fast food, fast orice. Nu există decât pole-pole, care înseamnă încet-încet.
CANCAN.RO: Recent ai fost eroul zilei, când l-ai ajutat pe Bogdan Mocanu, aflat în vacanță, să facă rost de insulină. Cum s-a întâmplat totul? Știm că e o comunitate mare de români acolo…
Cătălin Cazacu: Bogdan este prieten, plus, față de lucrul acesta, comunitatea de români care este acolo se ajută reciproc, pentru că am ajuns să fim câțiva oameni mai emblematici care suntem acolo. Nu te gândi că doar în cazul lui s-a întâmplat chestia asta. Se întâmplă destul de des, chiar dacă în unele cazuri nu este atât de grav. Și pentru alte lucruri mai minore ne pică bine sau îmi pică bine să-i ajut pe cei care sunt acolo, pentru că înțeleg că și eu am fost plecat în locuri străine și știu cât de greu este să te descurci. Mai mult de atât, este Africa. Iar pentru cei care au fost, înțeleg, iar cei care nu au fost trebuie să înțeleagă că orice lucru mărunt pe care noi îl considerăm normal în Europa, acolo este un pic mai complicat. Și vorbesc aici de la orice, de la curent, internet și orice alte lucruri. Dar, în cazul lui, eu deja cunosc destul de bine ceea ce se întâmplă pe insulă acolo. Sistemul medical s-a dezvoltat foarte bine față de primii ani în care am fost eu și am reușit să sărim și peste hopul ăsta.
CANCAN.RO: Ce îți lipsește din România și ce simți că nu ți-ar lipsi deloc dacă ai rămâne definitiv acolo?
Cătălin Cazacu: Cât de mult îmi place ideea să cred că m-aș putea muta acolo, nu o să pot să stau definitiv. Iubesc România, vara România este sufletul meu. Proiectul meu fain pe barcă a crescut de la an la an și anul acesta o să avem un tur cu skijet-urile pe Dunăre. Primul tur de genul ăsta, evenimentul care a fost foarte bine primit în România, nu mă așteptam. Chiar acum am aterizat de două zile și doar la lucrul ăsta muncesc. Mă bucur că autoritățile au fost foarte receptive la ceea ce o să facem. Asta înseamnă că nu aș putea niciodată să plec de tot din România, dar în momentul când se face frig am plecat în prima secundă.
CANCAN.RO: Roxana se mută și ea cu tine în Zanzibar? Ea cum vede viața de acolo? Cum s-a adaptat?
Cătălin Cazacu: La început a fost mai greu, ulterior a început de la an la an să stea mai mult și ea și acum cred că simte la fel de multe chestii pentru locul acela ca și mine, pentru că l-am făcut cumva să-l simțim ca acasă. Doar că la ea nu este atât de ușor cum este la mine, pentru că are câteva afaceri în spate care au nevoie de prezența ei. Dacă la mine cumva pot să mai filmez sau pot să-mi mulez programul, să mi-l adun într-o singură lună înainte să plec, pentru a avea materiale pentru tot ce urmează să mi se întâmple, în cazul ei se necesită prezența mai mult decât la mine și atunci face naveta mai mult. Asta este, n-avem ce să facem. Dar important este că amândoi am simțit la fel pentru locul acela.
CANCAN.RO: Cum arată, în mod real, o zi din viața ta în Zanzibar, dincolo de partea frumoasă pe care o vedem online?
Cătălin Cazacu: Legat de partea frumoasă din online, eu cred că am fost unul dintre singurii oameni care nu a prezentat locul cosmetizat și l-am prezentat exact așa cum e. E clar, are niște locuri superbe, o apă de o culoare pe care nu o întâlnești de multe ori pe planetă. Dar, în schimb, are și multe locuri poate mai puțin confortabile. Sărăcia, care de fapt nu este o sărăcie, așa știu ei să trăiască. Nu sunt săraci în sensul că nu-și permit să-și pună geamuri la case. Nu-și pun geamuri pentru că nu au nevoie de ele, este tot timpul aceeași temperatură. O zi din viața mea e simplă. În primul rând, trezitul – eu nu sunt un om matinal deloc, în schimb acolo reușesc să mă trezesc ușor. Din momentul în care am deschis ochii până ies din casă e vorba de minute. În schimb, de câte ori vin acasă, îmi trebuie o oră, puțin, să se încarce „personajul” în mine. Asta înseamnă clima, ajută foarte mult că e cald, poluare nu există.

CANCAN.RO: Cum te descurci cu distanța de fiul tău? Andrei e deja adolescent și îți calcă pe urme. Ce ai vrea ca el să moștenească de la tine și ce nu?
Cătălin Cazacu: De-abia aștept să vină și Andrei acolo. Momentan nu ni s-a potrivit, dar pentru că începem să construim acolo și începem să pregătim anumite activități la care el, deja fiind atât de mare, poate să ajute, probabil cât de curând va zbura și el acolo. În rest, noi suntem obișnuiți cu distanța, nu ne desparte, deci nu avem probleme de genul ăsta. Tocmai m-am întors și are un campionat de box și de-abia aștept să ajung acolo. Chiar mâine mă voi duce, are meciurile de box.
CANCAN.RO: Ești foarte implicat în zona de evenimente pe mare. E cu totul altceva față de ce știa publicul despre tine. Ce alte talente ascunzi și ce planuri ai pentru următoarea perioadă?
Cătălin Cazacu: Complicat. Mă bucur că reușesc să pun pe picioare acel tur cu jet-urile pe Dunăre, care pentru mine este unul dintre evenimentele de suflet pe care mi-l doream de foarte mult timp. E o comunitate pe care am crescut-o de la zero împreună cu partenerii mei și, din nou, anul acesta o să avem mai multe ieșiri decât am avut anul trecut, ceea ce mă face pe mine să mă bucur, pentru că de câte ori stau pe apă mă simt, de fapt, că acolo aș aparține. În rest, alte talente ascunse, nu știu, poate m-aș apuca de cântat, n-am voce, dar acum, la cum ne ajută AI-ul, cine știe. Poate urmează.