În fiecare an, credincioșii ortodocși aduc de la biserică sticluțe cu Agheasmă Mare, apă sfințită cu ocazia sărbătorii Bobotezei, sărbătoare care comemorează Botezul Domnului în apele Iordanului. Această apă poartă o semnificație spirituală deosebită și este considerată purtătoare de har, având efecte binecuvântate asupra celor care o consumă sau o folosesc pentru stropire.
Agheasma Mare diferă de aghiasma mică prin solemnitatea slujbei și prin puterea spirituală conferită de sfințire. Ritualul are rădăcini istorice adânci, desfășurându-se inițial la Ierusalim, apoi răspândindu-se în Antiohia, Constantinopol și Asia Mică. Slujba implică rugăciuni speciale și cântări care evocă direct Botezul Mântuitorului, consolidând legătura credinciosului cu harul primit la Botez.
Consumul Agheasmei Mari este recomandat în primele opt zile de la Bobotează, între 6 și 14 ianuarie. Apa se bea pe stomacul gol, de preferință înainte de a lua anafura, iar această practică nu necesită post sau spovedanie în această perioadă. Opt zile simbolizează veșnicia și completitudinea spirituală. După această perioadă, consumul Agheasmei Mari se poate face doar cu binecuvântarea preotului, împreună cu post și spovedanie. În anumite situații, cum ar fi boala sau neputințele fizice, preotul poate permite folosirea aghiasmei și după perioada oficială, dar tot sub condițiile recomandate.
Agheasma Mare nu trebuie amestecată cu aghiasma mică de acasă și nici cu alte sticle adunate din diferite biserici. Ideea că puterea aghiasmei se multiplică prin combinare este doar o superstiție. Harul conferit de Agheasma Mare nu se adună matematic: fiecare sticluță, indiferent de locația unde a fost sfințită, este încărcată cu darurile Duhului Sfânt și are efecte spirituale și fizice similare. Aceasta ajută la curățirea trupului și a sufletului, protejează locuința de influențe nefaste, tămăduiește bolile și susține credinciosul în lupta cu patimile.
Pentru păstrare, Agheasma Mare trebuie adusă de la biserică în sticle complet curate și depozitată într-un loc curat, cu dopul bine închis. Dacă apa începe să dezvolte un miros neplăcut, aceasta indică impurități intrate în sticlă sau o curățare insuficientă. În astfel de cazuri, apa nu trebuie aruncată în chiuvetă sau deșeuri, ci turnată într-o apă curgătoare, la pământ sau la rădăcina unui copac, respectând astfel respectul față de apa sfințită.
Citește și: Când se dă Agheasma Mare la Catedrala Patriarhală. Programul complet al slujbelor de Bobotează
Citește și: Obicei străvechi de Bobotează. Ce obișnuiau să mănânce fetele nemăritate pe 6 ianuarie + Alimentul INTERZIS