Ce poți să faci dacă vecinul nu vrea să contribuie la reparația gardului comun. Ce prevede legea

Pentru mulți proprietari de case, gardul care separă două curți poate fi sursă de conflicte neașteptate. De la simple deteriorări și căderi, până la riscuri pentru siguranța locatarilor, problemele apar frecvent atunci când unul dintre vecini refuză să contribuie la reparații. Deși pare o situație complicată, Codul Civil oferă reguli clare privind modul în care se poate interveni asupra gardului comun.

În legislația românească, un gard ridicat exact pe linia de hotar dintre două proprietăți este considerat bun comun. Acest tip de împrejmuire se tratează similar unui zid de graniță sau unui zid de sprijin. Practic, gardul nu aparține exclusiv unuia dintre proprietari, ci ambilor, în cote egale, ceea ce implică și împărțirea responsabilităților: întreținerea, consolidarea sau reparația trebuie să fie suportate de ambele părți. Scopul este de a proteja drepturile fiecărui proprietar, asigurând intimitate, delimitare clară și siguranță.

Ce poți să faci dacă vecinul nu vrea să contribuie la reparația gardului comun

Problema apare adesea atunci când unul dintre vecini nu este de acord să contribuie financiar la lucrările necesare. Codul Civil prevede însă că un proprietar poate efectua lucrările de întreținere chiar și fără consimțământul vecinului, cu condiția ca acestea să fie indispensabile pentru menținerea gardului. Intervenția este justificată dacă gardul este degradat, instabil sau reprezintă un pericol. Pentru a putea demonstra necesitatea lucrării, este recomandat să existe dovezi precum fotografii ale stării gardului, notificări scrise către vecin sau un deviz estimativ al reparațiilor.

Proprietarul care suportă costurile reparației poate solicita ulterior recuperarea cotei-părți a cheltuielilor de la vecin. Această recuperare se poate realiza pe cale amiabilă sau, dacă este nevoie, prin intermediul instanței. În practică, trimiterea unei notificări înainte de efectuarea lucrărilor reprezintă o măsură de precauție utilă. Aceasta poate fi realizată prin scrisoare recomandată sau e-mail și trebuie să includă starea gardului, motivul reparației și termenul în care vecinul poate participa la costuri. În lipsa acestei notificări, proprietarul care a realizat lucrările riscă ca vecinul să conteste necesitatea acestora sau să susțină că s-au făcut modificări neautorizate.

Există însă o limită clară în lege: reparațiile și întreținerea sunt permise, dar modificările unilaterale nu. Aceasta înseamnă că proprietarul poate consolida gardul, poate înlocui elementele deteriorate sau poate reface structura existentă, dar nu are dreptul să modifice înălțimea, materialul sau poziția gardului fără acordul vecinului. Ridicarea unui zid mai înalt sau mutarea gardului pe terenul altei persoane poate genera conflicte juridice și poate conduce la obligația de demolare.

Pe lângă aspectul civil, există și considerente urbanistice. Orice construcție, chiar dacă este vorba de un gard, trebuie să respecte limitele cadastrale și autorizațiile locale, atunci când acestea sunt necesare. În orașe, primăria poate aplica sancțiuni sub formă de amenzi sau poate impune readucerea gardului la starea inițială dacă lucrările nu respectă regulile. Astfel, reparația simplă și întreținerea sunt permise, dar reconstruirea completă sau schimbarea caracteristicilor gardului trebuie verificată din punct de vedere legal și urbanistic.

Blocul în care locuiesc 20.000 de oameni. Este cel mai mare din lume. Ce nu au voie să facă locatarii

3.000 lei amendă în 2026, pentru toți românii care stau la bloc și „uită” să comunice acest lucru administratorului sau președintelui asociației