Cristina Antoaneta Păsăroiu a plecat de acasă la doar 17 ani și a reușit să își construiască o carieră de succes peste hotare. Mai mult decât atât, și-a îndeplinit visul de a cânta alături de Andrea Bocelli. Totuși, parcursul său nu a fost deloc ușor și a fost nevoită să facă sacrificii mari pentru a ajunge la nivelul la care este astăzi. În cadrul podcastului ALTCEVA, cu Adrian Artene, a vorbit despre provocările profesionale.
Cristina Antoaneta Păsăroiu, în vârstă de 37 de ani, a părăsit Bucureștiul pe când era doar o adolescentă, pentru a-și căuta succesul în străinătate. Astfel, a ajuns cunoscută în întreaga lume, însă în România s-a făcut remarcată recent, odată cu lansarea piesei „Now We Are Free”, de pe genericul filmului „Gladiatorul II”, și interpretată alături de Blasterjaxx.
La cei 37 de ani ai săi, Cristina Păsăroiu se poate declara o femeie împlinită. A luptat din greu pentru a atinge succesul și a reușit, însă drumul nu a fost lipsit de obstacole. A plecat de acasă de la o vârstă fragedă pentru a-și vedea visul împlinit.
Renumita soprană a studiat un an la Conservatoire de Musique de Genève, după care a plecat la Viena, acolo unde a și terminat studiile la Universitatea de Muzică. S-a îndreptat, mai apoi, spre Milano, urmând Conservatorio di Musica „Giuseppe Verdi”.
„Am stat un an, pentru că erau concentrați pe muzică barocă, iar eu atunci aveam dorința chiar de a face o carieră importantă și muzică romantică. Vocea mea era de calibrul acela. Apoi, am decis să îmi schimb traiectoria la Viena, unde am și terminat studiile, diplomă la Universitatea de Muzică din Viena. Apoi, la Milano, Conservatorul «Giuseppe Verdi». Cariera mi-am început-o la «Teatro Comunale di Bologna»”, a precizat Cristina Păsăroiu.
Cristina Păsăroiu a fost șefă de promoție și a reușit să facă doi ani de școală într-unul singur. În cele din urmă, a debutat pe scenă la vârsta de 21 de ani. Atunci a susținut primul rol în fața spectatorilor, la Bologna.
„Da, aproape 4 ani la Viena, îmi doream să termin școala mai repede și decanul mi-a permis să fac 2 ani într-unul, ca să acumulez toate studiile, subiectele, și să-mi permită să fac carieră, să ies pe scenă înainte de timp. Magda în ‘La Rondine’, o operă puțin reprezentată. Acum a început să se reia. Pentru mine, Puccini este balsam pentru suflet și pentru voce. Acolo mă simt eu acasă.
Atunci a fost copleșitor, pentru că nu știam, eram pentru prima oară aruncată, practic, pe scenă. Directorul de la opera din Bologna mi-a spus: «Cred în tine, știu că nu ai făcut așa ceva niciodată, dar dacă nu te duci tu pe scenă, cine se duce? Așa că du-te tu». Și am aterizat acolo și am spus ori totul, ori nimic. Am studiat mult pentru rol. (…) Mi-am asumat un risc foarte mare, pentru că de obicei rolurile puciniene se fac după o anumită vârstă. Roluri grele”, a mai spus soprana.
Ediția integrală poate fi urmărită aici: