Cei 3 inamici tăcuți ai creierului, potrivit neurochirurgului Vlad Ciurea: ”Ne afectează foarte mult!”

„Trei lucruri ne afectează foarte mult creierul. Primul este stresul. Al doilea este singurătatea. Al treilea este sedentarismul.” Afirmația doctorului Vlad Ciurea sintetizează una dintre cele mai importante realități ale vieții moderne: cele mai mari pericole pentru sănătatea creierului nu vin neapărat din boli rare sau accidente spectaculoase, ci din obiceiuri zilnice aparent banale, tolerate ani la rând.

Singurătatea și izolarea socială – boala invizibilă a epocii moderne

Singurătatea nu înseamnă doar lipsa companiei fizice, ci mai ales sentimentul persistent de deconectare, absența sprijinului emoțional și pierderea apartenenței. Un om poate fi înconjurat de alți oameni și, totuși, profund singur. Tocmai această discrepanță face ca singurătatea să fie dificil de recunoscut și adesea minimalizată, deși impactul ei asupra creierului și organismului este profund.

Din punct de vedere medical, izolarea socială este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, diabet, tulburări metabolice și declin cognitiv accelerat. Creierul percepe lipsa legăturilor sociale ca pe o amenințare, menținând corpul într-o stare de alertă biologică. Această activare cronică duce la inflamație, dereglări hormonale și suprasolicitarea sistemului nervos, mecanisme care, în timp, pot grăbi apariția bolilor și pot crește riscul de mortalitate.

Pe plan psihic, singurătatea afectează direct starea emoțională și funcțiile cognitive. Ea se asociază frecvent cu depresie, anxietate, tulburări de somn, scăderea capacității de concentrare și un declin mai rapid al memoriei. În formele severe, mai ales atunci când se combină cu stres prelungit și vulnerabilitate psihologică, poate favoriza idei de auto-vătămare sau suicidare.

Social, singurătatea creează un cerc vicios. Oamenii izolați tind să se retragă, să evite interacțiunile, să-și piardă inițiativa și încrederea că merită ajutor sau atenție. Relațiile se subțiază treptat, iar comunitățile devin mai fragile, mai puțin solidare și mai puțin implicate.

Antidotul real nu este aglomerarea de contacte superficiale, ci construirea unor relații stabile, repetate și sigure. Legăturile care contează sunt cele în care există continuitate, rol personal și reciprocitate. Activitățile de grup, voluntariatul, comunitățile locale, dar și intervențiile individuale precum terapia sau reconstruirea rutinei sociale pot avea un efect protector major asupra creierului.

Sedentarismul – dușmanul tăcut al creierului modern

Sedentarismul nu se rezumă la lipsa sportului, ci descrie un stil de viață dominat de statul prelungit pe scaun, cu mișcare minimă. Cercetările recente arată clar că poți avea o oră de activitate fizică pe zi și, totuși, să rămâi la risc dacă restul timpului este petrecut aproape exclusiv în poziție statică.

Din punct de vedere medical, inactivitatea fizică este un factor major de risc pentru bolile cronice. Ea este asociată cu mortalitate crescută, boli cardiovasculare, diabet și tulburări metabolice. Statul îndelungat jos afectează circulația, metabolismul și chiar funcționarea creierului, iar efectele negative sunt mai accentuate la persoanele care fac puțină mișcare moderat-intensă.

La nivel psihic, sedentarismul influențează profund dispoziția și energia. Lipsa mișcării reduce eliberarea substanțelor care susțin starea de bine, favorizând apatia, iritabilitatea, tulburările de somn și dificultățile de concentrare. Mulți oameni descriu o senzație de „ceață mentală” și o scădere a motivației atunci când zilele sunt dominate de imobilitate.

Social, sedentarismul limitează interacțiunile. Oamenii ies mai rar, participă mai puțin la activități comune și au mai puține contexte în care să lege relații. În timp, acest lucru poate amplifica singurătatea și izolarea.

Antidotul nu constă exclusiv în sport intens, ci într-o schimbare de ritm zilnic. Mai multă mișcare totală și mai puțin stat jos continuu sunt cheia. Ridicarea frecventă, mersul pe jos, exercițiile ușoare de forță și o rutină realistă, menținută în timp, pot avea efecte majore asupra sănătății creierului.

Stresul cronic – presiunea continuă care epuizează creierul

Stresul, pe termen scurt, poate fi adaptativ. Problema apare atunci când devine cronic și permanent. În această situație, creierul rămâne într-o stare de alertă constantă, iar resursele organismului sunt consumate fără pauză. Somnul se degradează, metabolismul se dereglează, iar capacitatea de adaptare scade.

Medical, stresul cronic se asociază cu tensiune arterială crescută, inflamație persistentă, dezechilibre hormonale și comportamente nocive precum alimentația emoțională, consumul excesiv de alcool sau fumatul. Toate acestea pot contribui, în timp, la apariția bolilor cardiovasculare și metabolice.

Psihic, stresul prelungit favorizează anxietatea, depresia, iritabilitatea și dificultățile de concentrare. Pe termen lung, poate duce la epuizare profundă, cunoscută sub numele de burnout, și la senzația că orice activitate devine copleșitoare.

Social, stresul erodează relațiile. Oamenii devin mai reactivi, mai retrași sau mai puțin disponibili emoțional. Apar conflicte, distanțare și izolare, care, la rândul lor, cresc nivelul de stres.

Antidotul stresului cronic presupune reglarea corpului, a minții și a mediului. Somnul, mișcarea, expunerea la lumină și un ritm zilnic coerent susțin reglarea biologică. Tehnicile de respirație, mindfulness-ul, terapia și restructurarea cognitivă ajută la reglarea psihică. La nivel de mediu, stabilirea limitelor, reducerea multitasking-ului și creșterea sprijinului social sunt esențiale.

Cum se leagă cele trei și de ce contează

Singurătatea amplifică stresul și reduce motivația de mișcare. Sedentarismul scade energia și dispoziția, crescând vulnerabilitatea la stres și izolare. Stresul cronic, la rândul lui, împinge spre retragere și comportamente sedentare. Cele trei se alimentează reciproc, creând un cerc periculos pentru sănătatea creierului.

De aceea, soluțiile funcționează cel mai bine atunci când sunt aplicate împreună: relații umane reale, mișcare zilnică și igiena stresului.

Un antidot combinat, realist, fără perfecționism

O formulă simplă și eficientă presupune mișcare zilnică moderată, chiar și 15–30 de minute de mers, întreruperea frecventă a statului jos și un contact social intenționat, fie el un apel, un mesaj sau o activitate recurentă cu alți oameni. În câteva săptămâni, aceste schimbări pot aduce îmbunătățiri vizibile ale somnului, energiei, dispoziției și sentimentului de control.

Afirmația doctorului Vlad Ciurea nu este un avertisment abstract, ci o sinteză clară a modului în care trăim. Creierul nu are nevoie de soluții spectaculoase, ci de ritm, mișcare și legături umane reale.

Alimentul adorat de români care afectează creierul, potrivit medicului Vlad Ciurea: „De 10 ani nu am mai mâncat”

Cele 2 alimente care ne distrug creierul, potrivit medicului Vlad Ciurea: „Moleșesc activitatea cerebrală”