În fiecare iarnă, când aroma de cozonac proaspăt copt cuprinde casele românilor, începe adevărata competiție culinară: cine pregătește cel mai bun cozonac? Anul acesta, două dintre cele mai cunoscute nume din gastronomia românească, Sorin Bontea și Cătălin Scărlătescu, par să fi ajuns la un numitor comun. Deși fiecare dintre ei are stilul său aparte, ambii Chefi sunt de acord asupra unui lucru: cozonacul perfect are nevoie de ingrediente de calitate, răbdare și câteva trucuri care îi conferă acel gust unic, memorabil.
Pentru varianta inspirată de stilul lui Sorin Bontea, aluatul începe cu făină bine cernută, combinată cu zahăr, drojdie uscată și coji aromate de citrice. Gălbenușurile frecate cu sare dau culoare și finețe, iar laptele cald în care se topește zahărul creează baza unui aluat catifelat. Untul topit, amestecat cu puțin ulei, se adaugă treptat, exact când aluatul începe să capete formă.
Secretul unui cozonac aerat, spun maeștrii, stă în frământarea îndelungată și în încorporarea atentă a grăsimii. Atunci când coca devine elastică și lucioasă, este gata pentru dospit. Apoi vine partea care transformă cozonacul într-un desert spectaculos: umplutura. Bezeaua din albușuri, nucile măcinate, cacaoa și esența de rom se îmbină într-o cremă densă, aromată, ce se întinde pe fiecare foaie de aluat înainte de rulat. Rulourile sunt împletite câte două și lăsate din nou la crescut, apoi unse cu un amestec de ou și lapte pentru o crustă lucioasă și apetisantă.

Cătălin Scărlătescu adaugă un plus de savoare printr-o maia realizată din lapte cald, făină și drojdie, lăsată să crească până își dublează volumul. Laptele fierbinte în care se dizolvă zahărul, gălbenușurile frecate cu sare și untul gras sunt elementele de bază ale unui aluat consistent, dar elastic și ușor de modelat.
Un alt element definitoriu al cozonacului inspirat de Chef Scărlătescu este umplutura decadentă, bogată în nuci, ciocolată belgiană topită, stafide și bucăți de rahat. După ce aluatul dospește, se întinde în foi, se umple generos și se rulează. Rulourile se secționează și se împletesc pentru un aspect spectaculos, apoi sunt lăsate din nou la crescut în forme unse cu unt.
Coacerea lentă, la temperatură moderată, asigură o coajă rumenă și un miez perfect făcut, fără a se usca. Iar răbdarea este cheia, de la dospire până la răcire, fiecare etapă contribuie la reușita finală.
Indiferent dacă alegi varianta inspirată de Sorin Bontea sau pe cea în stilul lui Cătălin Scărlătescu, cozonacul de Crăciun perfect are un lucru în comun: echilibrul între tradiție, ingrediente bine alese și tehnică. Cu puțină răbdare și respectând câteva reguli simple, poți obține un cozonac pufos, aromat și spectaculos, exact așa cum cei doi Chefi sunt de acord că trebuie să fie desertul-simbol al sărbătorilor românești.