Printre puținele dăți în care este dispusă să vorbească despre viața sa personală, recent, Amna și-a dat voie să fie vulnerabilă în fața publicului ei și a rememorat momentele din copilărie care i-au marcat viața. Lipsa părinților a avut un impact major în dezvoltarea ei ca om, femeie, mamă și artist, însă, în ciuda acestor lipsuri, a reușit să transforme durerea în putere și determinare.
Pentru prima dată în cariera sa, Amna a vorbit deschis despre femeia care a crescut-o în lipsa părinților. Artista a resimțit profund lipsa acestora în viața ei, „însă îngerul ei păzitor”, așa cum a numit-o, a reușit să compenseze o parte din golurile pe care le-a simțit.
Este vorba despre doamna Donca, vecina părinților ei, omul care a contribuit la legătura sa strânsă cu Divinitatea și care i-a oferit sprijinul și afecțiunea de care avea atât de multă nevoie.
„Mi-au lipsit părinții, în mare parte când am fost copil. Ei munceau și nu aveau timp să mă vadă. Au fost puțin absenți în viața mea. Am crescut la bunici. Doamna Donca, vecina noastră, a fost îngerul meu păzitor. De la ea am învățat ce înseamnă recunoștința, smerenia, Dumnezeu. Femeia aia nu mă lăsa să mănânc până nu mă închinam și îi mulțumeam lui Dumnezeu.
Până pe la 8-9 ani am avut-o în viața mea. Mă lua cu ea la piață, stătea cu mine, îmi făcea prăjituri, îmi dădea să mănânc, stătea cu mine. A plecat la nepoții ei, la Gura Humorului și de atunci nu am mai văzut-o niciodată. Cu siguranță nu mai este printre noi, dar pentru mine ea a reprezentat o bază extrem de solidă în legătura mea cu Dumnezeu”, a spus Amna în podcastul Ameritat cu Nasrin.