Cine o mai știe pe Ana Maria Ferenț? Poza din 2007-crimă cu premeditare la adresa modei

Era anul 2007. Bucureștiul se chinuia să pară clubbing capital, canapelele din localuri erau deja obosite de prea multe nopți, iar mesele joase cu lumânări tip candelă încercau să creeze o atmosferă lounge, deși semănau mai degrabă cu priveghiul unei idei bune. În acest decor, apare ea: Ana Maria Ferenț, proaspăt aterizată în Capitală de ceva vreme, dar aparent încă în conflict deschis cu stilul, bunul gust și oglinda. Clubul? Fie, clubul era cum era. Dar ținuta! Ținuta e o poveste care cere calmante.

Când moda îți declară război: Ana Maria Ferenț, de sus în jos și de jos în sus

Să începem cu părul, că de acolo pornește tragedia. Vizibil nevoiaș de vopsea, cu rădăcini negre strigând după ajutor și un blond platinat ales parcă special ca să demonstreze că, atunci când ești brunetă get-beget, exact asta nu trebuie să faci. Culoarea nu flata pe nimeni, iar tranziția dintre nuanțe era atât de brutală încât părea făcută cu ruleta, nu cu pensula.

Machiajul? Nu, nu machiaj — boială, vorba bunicii. Un strat gros, aplicat cu entuziasm, dar fără strategie, de parcă scopul nu era să scoată în evidență trăsături, ci să le acopere definitiv. Tenul, ochii, buzele – toate într-o competiție neloială de „cine strigă mai tare”. Hai acum invers, de jos în sus, că tot rău e, dar măcar metodic.
Cizmele arată de parcă cineva s-a încălțat direct cu parchet de nuc, model masiv, rigid, cu personalitatea unui dulap vechi din sufrageria bunicii. Ca și cum nu era suficient, Pentru că nu era de ajuns s-a dat spargere la standul de blugi din complexul Europa! Spargerea ca spargerea, dar ce s-a furat este tragic! Blugii vin să pur și simplu să completeze dezastrul: albaștri, cu degradeuri suspecte, având un imprimeu care duce periculos de mult spre material de canapea Louis XV, din acelea pe care stai doar dacă promiți că nu mănânci nimic.

Blugii sunt ținuți eroic de o curea formată din mai multe broșe cu ștrasuri, pentru că de ce nu, iar într-o parte atârnă niște ciucuri de piele, ca un accesoriu tribal rătăcit într-un club din București. Deja simți cum îți tremură pleoapa. Dar nu, nu s-a terminat. Topul imită pielea de șarpe, frate. Fără rușine, fără pauză. Iar ca atitudinea să fie completă, Ana Maria stă cu mâinile în buzunare, jemanfișist, de data asta chiar în buzunarele proprii, cu o privire de „sexy și rea”, combinată periculos cu expresia unei bălăcence gata să-ți spună două adevăruri necerute.

Privirea spune: „știu că e mult, dar asta e, descurcă-te”. Ca detaliu de context, vorbim de aceeași Ana Maria Ferenț care făcea valuri în trupa Demmo, care avea să fie implicată în povești mondene intens mediatizate, relații complicate și apariții care au ținut presa ocupată ani la rând. În 2007 însă, înainte de divorțuri, scandaluri și reinventări, părea că moda a fost prima victimă colaterală.

Din provincie în lumina reflectoarelor: drumul Anei Maria Ferenț, cu escală la bani, scandal și orgolii

Povestea Anei Maria Ferenț nu începe în cluburile cu canapele rupte din București, ci mult mai clasic: Bacău, apoi Năvodari, apoi Constanța. Un traseu care sună a turism intern, dar care, de fapt, a fost o încălzire serioasă pentru ce urma. De prin orașele de la mare și din provincie, Ana Maria își face bagajele nu doar cu vise, ci și cu ambiție, aterizând într-un final în Capitală, unde descoperă rapid două lucruri esențiale: scena și paparazzii.

Ajunsă studentă, se lipește de muzică și intră în trupa Demmo, unde devine solistă și unde începe să fie remarcată. Nu era vorba de vreo revoluție muzicală, dar era suficient cât să fie invitată, pozată, pomenită. De aici, traseul devine previzibil pentru Bucureștiul anilor 2000: de pe scenă, direct în brațele unui milionar. Apar relațiile cu oameni de afaceri, apar vacanțele cu nume grele, apar poze din Franța, din Nisa, din resorturi de cinci stele „concepute ca ferme”, cu cai, natură, lux și declarații despre iubirea vieții ei.

Tapajul de bani era nelipsit. Vacanțe „de vis”, shopping, orașe străine bifate rapid, poze, interviuri, declarații. Părea că povestea merge unsă… până când nu mai merge. Pentru că, inevitabil, vine și momentul tribunalului. Aceeași Ana Maria care povestea despre iubire eternă ajunge să vorbească despre sume concrete, procese, bani de recuperat și amenințări cu judecata. Milionarul nu mai era atât de milionar, iar iubirea vieții devenise un dosar cu termen.

Literatură pentru copii și scandal cu concurentele în amor

În paralel, imaginea publică se diversifică. Ana Maria pozează nud, bifând fără ezitare capitolul „apariții pentru adulți”, pentru că, în epocă, acesta era aproape un pas obligatoriu dacă voiai să rămâi relevantă. Apoi, într-o mișcare care a surprins inclusiv tipografia, decide să se reinventeze intelectual și se apucă de literatură pentru copii, scriind o carte cu titlu blând, despre un cățel. Publicul însă nu a mușcat. Copiii n-au stat la coadă, părinții n-au plâns de emoție, iar experimentul literar s-a stins discret.

Și, ca orice poveste mondenă completă, n-avea cum să lipsească scandalul. De data asta, cu Gina Pistol, pe motiv de Poponeț, zis și Codin Maticiuc. Prietenia se rupe, gelozia fierbe, replicile se aruncă, iar Ana Maria ajunge din nou în centrul unui triunghi care ține tabloidele ocupate. De la prietene bune la ștergeri din agendă, totul se întâmplă rapid, ca la București.

Așa arată, pe scurt, traseul: din Bacău până în cluburile Capitalei, din Demmo până la milionari, din vacanțe luxoase până la procese, din nuduri până la cărți pentru copii, cu scandalul aferent inclus la pachet. O poveste tipică pentru o epocă în care faima venea repede, stătea puțin și lăsa în urmă multe poze… și la fel de multe comentarii.

Final de film american: de la cluburile cu canapele rupte la ferma din Oregon

Și uite așa, după ani buni de București trăit pe repede-nainte, cu nopți în cluburi obosite, cu iubiri intens declarate și la fel de intens contestate, cu procese, sume rotunde și declarații aruncate dintr-un platou TV în altul, Ana Maria Ferenț a schimbat complet placa. Nu discret, nu gradual, ci radical. A ieșit din zgomot, a ieșit din scandal și, mai ales, a ieșit din cercul acela vicios al celebrității de tabloid care te ține relevant doar cât timp te cerți cu cineva.

De peste zece ani în America, și de aproape doi ani într-o relație stabilă cu iubitul ei american, viața ei arată acum ca opusul perfect al pozei din 2007. Nu mai e nevoie de ținute țipătoare, de priviri „sexy și rele colț”, de curele cu broșe sau de cluburi cu lumânări chinuite. Acum e greu să o vezi nu pentru că se ascunde, ci pentru că fusul orar, piscina și traiul tihnit din Oregon nu mai bat cu emisiunile de dimineață din România. Când apare, apare machiată „ca să fie decent”, nu ca să șocheze.

De la fata plecată din Bacău, trecută prin Năvodari și Constanța, ajunsă studentă la București și solistă într-o trupă care promitea mai mult decât livra, până la femeia care trăiește azi într-o fermă americană, alături de un bărbat cu șapte copii și o viață deja construită, traseul e lung și deloc drept. A fost presărat cu excese, cu alegeri discutabile, cu episoade care azi par aproape caricaturale. Dar, paradoxal, tocmai haosul de atunci face liniștea de acum să pară câștigată, nu întâmplătoare.
Poate că nu a devenit marea artistă, nici marea scriitoare, nici simbolul modei, dar a reușit ceva mult mai rar în lumea asta: să iasă din scenă la timp. Iar dacă Bucureștiul a ținut minte curelele cu ștrasuri și scandalurile mondene, America pare să fi păstrat doar omul. Și, uneori, asta e cea mai bună transformare posibilă.

Citește și:

Cum arăta Anda Adam acum 23 de ani: pantera roz care a speriat moda și showbizul