Cine plătește gardul dintre vecini. Ce prevede Codul Civil

Gardul dintre proprietăți continuă să fie una dintre cele mai frecvente surse de dispute între vecini. De la refuzul de a contribui la costuri, până la demolări sau modificări făcute fără acord, conflictele legate de hotar ajung adesea în instanță. Codul civil oferă însă reguli clare privind statutul juridic al gardului comun, modul de împărțire a cheltuielilor și drepturile fiecărui proprietar. În 2025, aceste prevederi rămân esențiale pentru orice proprietar de teren sau locuință.

Potrivit Codului civil, orice gard, zid, șanț sau altă despărțitură amplasată pe linia de hotar dintre două proprietăți este considerată, în principiu, proprietate comună. Această prezumție legală se aplică atât în mediul urban, cât și în cel rural, indiferent de tipul construcției, dacă nu există dovezi contrare.

Cine plătește gardul dintre vecini

Gardul nu este considerat comun doar atunci când există un titlu de proprietate care indică expres contrariul, un semn clar de necomunitate (de exemplu, gardul este amplasat integral pe terenul unuia dintre vecini) sau atunci când, în timp, a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune.

Legea permite oricărui proprietar să solicite ridicarea unui gard pe linia de hotar. Într-o astfel de situație, vecinul nu se poate opune construirii despărțiturii, fiind obligat să contribuie la cheltuieli în mod egal. Costurile sunt, în mod obișnuit, împărțite în proporție de 50% pentru fiecare parte, dacă nu există o înțelegere diferită între proprietari.

Deși Codul civil nu impune o formă specială pentru această înțelegere, în practică este recomandată stabilirea în scris a detaliilor legate de tipul gardului, materialele folosite, înălțimea, amplasarea exactă și termenele de execuție. Lipsa unei înțelegeri clare este una dintre principalele cauze ale conflictelor ulterioare, explică avocatura.ro.

Odată construit, gardul comun implică obligații continue pentru ambii proprietari. Întreținerea și repararea acestuia trebuie suportate proporțional de coproprietari, în funcție de drepturile fiecăruia. În cele mai multe cazuri, contribuția este egală, dar pot exista situații particulare în care proporția diferă, dacă drepturile de coproprietate nu sunt egale.

Cheltuielile vizează lucrări precum reparații, consolidări, vopsiri sau înlocuirea unor elemente degradate. Refuzul nejustificat de a contribui la aceste costuri poate da dreptul celuilalt vecin să solicite recuperarea sumelor achitate, inclusiv pe cale judiciară.

Există și situații în care costurile nu mai sunt împărțite. Dacă degradarea gardului a fost cauzată exclusiv de unul dintre vecini, acesta va suporta integral cheltuielile de reparație. Sunt avute în vedere cazuri precum distrugerea accidentală cu utilaje, intervenții neautorizate sau modificări realizate fără acordul coproprietarului.
În astfel de situații, nu mai este vorba despre o obligație comună, ci despre răspunderea individuală pentru prejudiciul creat.

Atunci când un gard este construit de un singur vecin, fără contribuția celuilalt, legea oferă posibilitatea dobândirii ulterioare a coproprietății. Proprietarul care nu a participat inițial la costuri poate deveni coproprietar dacă achită jumătate din valoarea actualizată a materialelor și a manoperei. În anumite cazuri, poate fi necesară și plata a jumătate din valoarea terenului ocupat de gard.
Această reglementare urmărește să mențină echilibrul dintre drepturile vecinilor și să prevină situațiile în care unul dintre proprietari este exclus de la folosirea unei despărțituri comune.

CITEŞTE ŞI: Raed Arafat, decizie fără precedent, după uciderea lui Mario Berinde. Propune legea care le va da interzis copiilor pe rețelele sociale

Protopopul de Rădăuți, înlăturat după “războiul” cu ÎPS Calinic. Scandal uriaș în BOR, cu înregistrări și acuzații!