Criză în Elveția! Asistații social, cazați în hoteluri de lux pe 6.000 € lunar din lipsă de locuințe

Criza locuințelor accesibile din cantonul Zug, Elveția, începe să genereze consecințe tot mai vizibile și costisitoare pentru autoritățile locale, care se văd nevoite să recurgă la soluții temporare neobișnuite pentru persoanele aflate în evidențele serviciilor sociale. Lipsa acută de locuințe la prețuri accesibile a determinat plasarea unor beneficiari ai ajutorului social în unități hoteliere, uneori chiar în afara cantonului, pe perioade mai lungi decât ar fi fost inițial planificat.

Situația a atras atenția presei elvețiene, fiind semnalată în special în contextul costurilor ridicate pe care le implică această practică. În locul unor chirii obișnuite, considerate mai sustenabile pe termen lung, autoritățile ajung să suporte cheltuieli lunare care pot depăși considerabil valoarea unei locuințe standard de pe piața liberă. În unele cazuri, costurile pentru cazarea într-un hotel ajung la sume apropiate de 6.000 de euro pe lună pentru o singură gospodărie, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența administrării fondurilor publice.

Asistații social, cazați în hoteluri de lux pe 6.000 € lunar din lipsă de locuințe

Un exemplu relevant este cel al unei familii formate dintr-o mamă și copilul ei, care a fost mutată temporar într-un hotel dintr-un alt canton după ce serviciile sociale din Zug nu au reușit să identifice o locuință disponibilă în zonă. Această relocare a fost justificată prin lipsa unor apartamente de urgență sau a unor soluții locative imediate în regiune. În practică, acest tip de măsură a devenit tot mai frecvent în contextul dezechilibrelor de pe piața imobiliară locală.

În încercarea de a găsi o soluție mai stabilă, persoanele afectate au identificat în unele cazuri apartamente disponibile pe piața privată, însă aceste opțiuni au fost respinse de autorități pe motiv că nivelul chiriei depășea plafoanele interne stabilite pentru sprijin social. Aceste plafoane sunt semnificativ mai mici decât costurile reale ale pieței din regiune, ceea ce complică și mai mult găsirea unor locuințe adecvate.

În același timp, se observă un paradox: costurile pentru cazarea temporară în hoteluri sunt, în multe situații, mai ridicate decât ar fi chiria unei locuințe private acceptate de piață, însă lipsa unor alternative imediate determină continuarea acestei practici. Diferența dintre aceste sume a fost semnalată și de reprezentanți ai instituțiilor de mediere, care au atras atenția că soluțiile temporare devin din ce în ce mai greu de justificat din punct de vedere financiar.

Autoritățile locale din mai multe comune ale cantonului, inclusiv Zug, Baar și Risch, confirmă dificultăți tot mai mari în identificarea unor locuințe accesibile pentru persoanele aflate în evidențele sociale. În lipsa unor apartamente disponibile pe termen scurt, se recurge la soluții provizorii precum pensiuni sau hoteluri, iar în unele situații chiar la relocarea beneficiarilor în alte cantoane.