Cum arăta acum 20 de ani cel ce a dat rockul pe telenovele: poza cu Răzvan Fodor, găsită în redacție într-o cutie de chitară electrică

Jur pe cablul de microfon și pe mirosul de backstage: într-o cutie veche de chitară electrică, din aia care scârțâie când o deschizi și are în ea praf din trei epoci muzicale, am găsit prin redacția CANCAN.RO o poză cu Răzvan Fodor de acum vreo 20 de ani. Și nu e din perioada „hai să fim serioși, suntem rockeri”. Nu. E din vremea în care Răzvan nu mai  în Krypton, dar încă părea că n-a predat complet carnetul de rocker la ghișeul de „Reconvertire profesională – telenovele & viață mai liniștită”. 

Cutia cu chitară: artefact de epocă și dovadă că nu inventăm nimic

În redacții se găsesc lucruri. Nu doar cafea arsă, cabluri fără capăt și știri care vin la 18:59. Se găsesc și relicve. Și exact așa s-a întâmplat. O cutie veche de chitară electrică (cine știe a cui, probabil a unui coleg care cânta și n-a mai cântat din 2004) a devenit portal temporal. Înăuntru, poza noastră.

Și fotografia asta e din vremea în care Răzvan Fodor nu mai era de mult membru al trupei Krypton. Asta e important, pentru că internetul are obiceiul să amestece perioadele: a fost în Krypton, deci tot ce face arată ca Krypton. Nu. Krypton e Krypton. Fodor e Fodor. Iar aici îl vezi exact în faza aia în care încă își caută uniforma finală.

Krypton, legenda cu multe formule: cum se schimbă rockul când viața e grea

Acum, ca să nu facem ca unii care scriu două rânduri despre o trupă și zic „gata, am acoperit”- Krypton are o istorie de roman fluviu, cu plecări, reveniri și formule de parcă trupa era un autobuz de noapte prin București. Ca să nu vă țin mult vă dau doar anii 90-2000.

În 1993, Eugen Mihăescu pleacă și își vede de cariera solo, iar în 1994 pleacă și Gabi „Guriță” Nicolau și Sorin Voinea. Dragoș Docan și „Lapi” Răzvan Lupu țin stindardul ridicat și merg mai departe cu Krypton în diverse formule, cu oameni care au trecut și pe la alte trupe mari: Nicu Dămălan (ulterior Direcția 5), Romeo Dediu (ulterior Holograf), din nou Manuel Savu la chitară, Berti Barbera solist vocal, Cezar Zavate la chitară, Dan “Byron” solist vocal și flaut, „Jojo” chitară (ulterior Vița de Vie), Andy Nucă la chitară, Cristian Ilie (ex Voltaj) solist vocal, Andrei Vlad „Motanu” (ulterior Mihai Mărgineanu Band). Apoi se stabilizează o formulă de elită: Dragoș Docan – bas, „Lapi” – baterie, Cătălin Țuță Popescu – clape, George Pătrănoiu – chitară, Costi Sandu „Damigeană” – solist vocal.

În 1999, „vechiul Krypton” își încetează activitatea și fiecare își vede de cariera lui. Și aici vine episodul care ne interesează: în 2000, Eugen Mihăescu reinființează trupa și îl aduce solist vocal pe Răzvan Fodor. Alt stil, dar tot în marea sferă a rockului, și apar albumele: „Comercial” (2001), „Stresat de timp” (2003), „Deasupra lumii” (2004). Piese de succes: „Îți mai aduci aminte”, „Cerceii tăi”, „Am uitat cum arăți”, „Am dansat cu norii”, „Vorbele tale”, „Inima mea”, „Lasă-mi speranța”, „Urme de parfum”.

Apoi din 2006 trupa continuă în alte formule, cu alt solist (Tony Șeicărescu) și apare „Mă prefac în ploi” (2008) cu alte piese de succes. Dar asta e deja alt capitol.

De ce a plecat Fodor? Pentru că rockul e greu, te consumă

Trecerea lui Răzvan prin formația legendară de rock românesc a fost pasageră. Și e foarte ușor de înțeles de ce. Este greu rockul, te consumă: repetiții, turnee, concerte, studio, gagici, băutură, viață de rock star, zi de zi de la capăt. Nu e doar -urci pe scenă și cânți. E un maraton de oboseală, orgolii, nopți pierdute și hai la drum iar.

Așa că după câțiva ani, Răzvan Fodor a trecut printr-un proces de reconversie profesională și a ales cariera de actor. Telenovele, seriale de televiziune în general și ce-o mai fi. La fel de multe gagici, dar o viață mai liniștită per total. Și aici, sincer, cine suntem noi să judecăm? Dacă poți să ai lumină bună, program de filmare, duș la final și totuși să fii star, de ce să nu?

În fotografia din cutia de chitară, Răzvan pare totuși încă în perioada de tranziție. E ceva între rocker și latino lover, un fel de a spune că -încă mai pot să cânt, dar pot și să intru într-o scenă dramatică fără să-mi sară gelul.

Detaliile sunt crimă și pedeapsă pentru nostalgici. Părul țepos, dat cu gel. Nu glumă. Un look de rocker new wave, aproape de punk, de-ăla care făcea ravagii prin anii 2000 la băieții care ascultau muzică tare, dar voiau și să fie aranjați. Aproximativ la bustul gol, doar cu un hanorac kaki fără mâneci. Să fie pregătit căci nu știa sigur dacă merge la repetiții sau la mare, dar arăt bine așa în ambele cazuri. Pantaloni negri, nici prea strâmți ca de rocker, nici prea largi ca de hip-hop. Ceva între. Ceva brazilian, de plajă.

Încălțăminte? Șalupe. Da, șalupe. A fost o modă. A fost o traumă colectivă. Ai avut și tu astfel de chestii în picioare la un moment dat și nu te-a ținut prea mult faza. Nici pe noi. Dar în poză, ele există. Ele sunt acolo. Și trebuie acceptate ca parte din istorie. La gât un soi de element croșetat, din categoria Vama Veche, chestii  făcute de hipioatele care se pricepeau la ațe colorate, gen talisman pentru libertate, iubire și poate o bere la pet. La mână ceas sport. Pentru că, indiferent dacă ești rocker sau actor, tu ești om serios: ai ceas sport, să știi când începe filmarea sau când intri pe scenă.

E o apariție între etape. Nu e final form. E loading.

Viața sentimentală: candidat la cel mai șmecher burlac 4 ever

Și în viața sentimentală tot cam între era. Părea chiar un candidat la cel mai șmecher burlac for ever: relații cu carul, long term commitment mai puțin. În textele de epocă, îl găsești prin munți, pe la Păltiniș, prin cabane, cu gașca, cu petreceri, cu povești despre nu contează, ori la mare, ori la munte. E fix profilul de star de început de 2000: publicul feminin te vrea, presa te urmărește, tu zici că până la 33, poate, și toată lumea face- aaaa.

Ba chiar avem și multă coloratură de tabloid în viața lui Fodor: zvonuri, combinații, cluburi, Olimpia Olari, „nu-i o combinație”, „mi se pare nepotrivit să mă combin cu cineva pe care abia am cunoscut-o”, plus eterna frază de star român: „iubesc flirtul, flirtez, dar”. Asta e literatură, nu știre.

Telenovelele: aceeași febră, dar cu altă lumină pe față

Când treci de la Krypton la telenovele, nu e neapărat downgrade. E alt sport. În rock e adrenalină și oboseală; în telenovele ai program, ai platou, ai repetiție, ai machiaj, ai replică. Tot ai public. Tot ai fani, tot ai gagici. Dar e o viață mai liniștită per total: nu cari amplificatorul, nu dormi prin autocar, nu te trezești într-un oraș fără să știi exact unde ești. Și, culmea, în poză se vede că omul e pregătit psihologic pentru asta. Are deja ingredientele: look de scenă, look de platou, și un zâmbet în colțul gurii.

Poza din cutia de chitară nu e doar nostalgia noastră, este  un instantaneu dintr-o perioadă în care un om își schimbă viața, dar încă poartă pe el urmele vechiului personaj: gel de rocker, hanorac de semi-gladiator urban, șalupe de epocă, croșetat de Vamă și un aer de nu știu încă unde ajung, dar sigur ajung bine.

Dacă ar exista un manual de „cum să dai rockul pe telenovele fără să pari că ai abandonat”, poza asta ar fi coperta.

CITEȘTE ȘI: Plicul din 2007 care a întârziat 19 ani: Andreea Antonescu, MTV, Predator pe covorul roșu și scandalurile care au ținut România cu ochii cât cepele

Jojo, pe vremea când situația era albastră. Dar doar la propriu