Într-o lume în care Crăciunul înseamnă brad, sarmale și poze cuminți cu filtre, Moș Arhivă de la CANCAN.RO a scotocit adânc prin sertarele istoriei mondene și ne-a livrat un cadou de colecție: o fotografie veche de vreo 20 de ani cu Andreea Bănică, într-o ipostază rară.
Prima privire asupra fotografiei te lovește ca un curent rece de munte. Andreea Bănică stă în mijlocul cadrului cu o expresie care nu lasă loc de interpretări: aici nu e loc de joacă, aici e teritoriu marcat. Artista poartă o geaca albă, cu terminații cce par a fi niște pene sau smocuri de blană. La mâneci atârnă niște chestii care nu sunt nici pene, nici franjuri, nici modă, ci mai degrabă avertismente. Geanta neagră cu ciucuri completează tabloul.
Părul ondulat se revarsă în valuri care amintesc de penajul unei păsări de pradă în zbor, iar fața… ei bine, fața e piesa de rezistență. Ochii mari, ușor bulbucați, scanează perimetrul ca un radar militar. Nasul acvilin confirmă ipoteza aviară, iar zâmbetul – larg, plin de dinți perfecți, aproape toți canini – spune clar: „sunt drăguță, dar mușc”.

Dar fotografia asta nu vine din neant. Ea aparține unei epoci legendare: perioada Blondy, când Andreea Bănică era în plină ascensiune, între concerte, videoclipuri, ținute desenate de ea însăși și o atitudine de „fac ce vreau, când vreau”. Era vremea în care nu purtai haine, ci declarații de independență. În care mergeai cu 180 la oră, la propriu și la figurat. În care îți făceai singură machiajul, pentru că nimeni nu știa mai bine decât tine cum trebuie să arăți când intri în scenă.
Din articolele vremii aflăm că Andreea nu doar cânta, ci crea: își gândea outfiturile, visa la o casă de modă, refuza modelingul, dar cocheta cu televiziunea și filmul. Era perfecționistă, muncitoare, cu o energie care nu încăpea în tiparele cuminți. Iar poza asta surprinde exact acel moment: Andreea dintre două epoci – nici fata inocentă din debut, nici artista așezată de mai târziu. E Andreea în forma ei sălbatică, liberă, ușor periculoasă.
Pentru că spune o poveste. Pentru că ne amintește de o vreme în care vedetele nu erau filtrate, corectate, îndreptate în aplicații sau sub bisturiu. Pentru că arată o Andreea Bănică reală, cu personalitate, cu colți, cu farmec, cu un aer de „nu mă atinge dacă nu știi ce faci”. Pentru că e genul de imagine care nu poate fi regizată azi, oricâte filtre și lumini ai avea.
Și poate cel mai important: pentru că ne amintește că showbizul românesc a avut cândva personaje adevărate. Nu doar poze perfecte, ci apariții care te făceau să te oprești și să te întrebi: „Băi, dar ce-am văzut eu acum?”
Iar Andreea Bănică, în această fotografie, nu e doar o cântăreață. E o pasăre de pradă urbană, o regină a nopții, o vrăjitoare blondă cu geacă de pene și privire de atac. Și, sincer, ne place așa.