O fotografie cu un vultur pe maieu spune astăzi povestea unei epoci întregi, epoca în care Tania Budi era peste tot. În anul 2007, Mamaia era mai mult decât o stațiune: era un univers paralel în care California începea la Cazino, Baywatch legitima afaceri, iar o telenovela Narcisa Sălbatică putea conviețui perfect cu cluburi, costume de baie și petreceri până la răsărit.
În fotografie, Tania Budi apare în plin moment monden de interior, gen recepție, lansare sau petrecere unde se bea ceva cu paiul mic și se vorbește tare. Ținuta e un concentrat perfect de anii 2000 târzii, când globalizarea se purta pe maieu iar moda era un fel de bazar cu de toate.
Piesa centrală este, fără discuție, maieul cu vulturul. Nu orice vultur, ci unul inspirat clar din iconografia americană, gen sigiliul Statelor Unite: privire serioasă, cioc proeminent, se uită la noi de parcă ne-ar sfâșia! Sau poate se uită la pahar? O vrea și el o dușcă! Mesajul este clar – libertate, forță, poate un business pe litoral. E genul de tricou care spune fără cuvinte: da, am relații peste tot. America e cu mine!
Pantalonii sunt un mister sociologic. Par largi, dar strâmți, genul de croială specifică perioadei în care moda încă experimenta și nimeni nu era sigur ce vine după blugii evazați. Materialul pare catifelat sau lucios, undeva între club și cocktail. Cert e că sunt din acea categorie de pantaloni pe care nu-i poți data exact, dar știi sigur că sunt „de atunci”.
Geanta roșie de lac completează tabloul. Mică, lucioasă, purtată pe umăr, este accentul de culoare care ne zgârie retina. Roșul lucios era obligatoriu într-o epocă în care accesoriile trebuiau să se vadă de la trei mese distanță.
La capitolul atitudine, poza surprinde perfect siguranța de sine a vedetei de litoral. Paharul în mână, postura relaxată, privirea directă spre cameră. Este imaginea unei perioade în care Tania Budi era deja un personaj bine fixat în peisaj: televiziune, cluburi, business, apariții mondene.
Iar partea cea mai amuzantă, privind retrospectiv, este contrastul de timp. Fotografia are acel aer de epocă, iar Tania pare mai în vârstă decât azi, nu din pricina operațiilor estetice de acum ci pentru că stilul, machiajul și moda spun clar povestea anilor 2007–2008. E genul de poză care azi pare vintage tocmai pentru că între timp s-au schimbat standardele, trendurile și filtrele. Nu oamenii.

În aceeași perioadă, Tania Budi lansa, la Mamaia, linia de costume de baie CC California Constanța. Numele spunea tot: California în titlu, Constanța în ADN. Alături de ea, Tara Anderson, blondă cu pașaport american și etichetă de „Baywatch”, completa perfect povestea.
Lansările se făceau pe plajă, cu invitați, cocktailuri și muzică live. Era epoca în care un brand nu trebuia neapărat explicat, ci trăit. Iar Mamaia era decorul ideal pentru asta. Pe litoral, tabloul era complet. Tania la plajă ore întregi, Tara mai precaută, la umbră, iar Cătălin Botezatu în rol de personaj-pivot, prezent discret, dar constant. Era genul de prezență care confirma că evenimentul contează. Petrecerile țineau până dimineața, iar ideea de „o zi perfectă pe litoral se termină cu răsăritul” nu era metaforă, ci program.
Pe micul ecran, Tania Budi apărea într-un registru diferit. „Narcisa sălbatică” era o telenovelă clasică românească, construită pe un fir narativ simplu și recognoscibil: o tânără dintr-un sătuc, rămasă orfană de mică, crescută de o bunică muncitoare, cu principii clare și fără iluzii despre Feți-Frumoși.
Mesajul era direct: viața nu e un basm, iubirea nu vine din povești, ci din lucruri simple, uneori chiar „de la taraba din colț”. Era genul de producție care prindea tocmai pentru că nu încerca să epateze, ci să reflecte o realitate cunoscută.
Ca și cum televiziunea, afacerile, telenovelele și lansările de costume de baie nu erau suficiente, Tania Budi a mai bifat un capitol: și-a deschis propriul club. Într-o Mamaia dominată de localuri care se activau doar în weekend, Crush rămânea deschis și în timpul săptămânii, devenind rapid un punct de reper.
Conceptul era simplu și, pentru perioada respectivă, aproape curajos: atmosferă relaxată, muzică veche și nouă, design italian, prețuri decente și briza mării mereu prezentă. Fără „bubuială”, fără stres, fără haos. Iar publicul a înțeles rapid ideea — seară de seară, clubul era plin.
Privită astăzi, fotografia din 2007 nu e doar despre cum arăta Tania Budi atunci. Este despre o perioadă întreagă: Mamaia ca stare de spirit, America ca ideal, cluburile ca punct de întâlnire și televiziunea ca rampă permanentă.
Tania Budi nu era doar prezentatoare sau antreprenoare. Era un personaj central al unei epoci în care totul părea posibil, iar vulturul de pe maieu veghea, simbolic, peste tot acest univers. România anilor 2000, țara tuturor posibilităților!
CITEȘTE ȘI: