Cum era Crăciunul în comunism, de fapt: de la Moș Crăciun la Moș Gerilă și tradiția hainelor noi de Revelion

Pentru generația de astăzi, Crăciunul este asociat cu vacanță, familie, colinde, filme tematice și cadouri. În România comunistă,  această sărbătoare a fost treptat eliminată din viața publică. Nu a fost interzisă explicit prin lege, dar a fost golită de semnificație până când, oficial, a devenit o zi obișnuită din calendar. În locul ei, regimul a promovat un substitut: Moș Gerilă.

Această schimbare a făcut parte dintr-o strategie mai amplă de control ideologic. Crăciunul era o sărbătoare religioasă, legată de Nașterea lui Iisus Hristos, iar statul comunist se declara ateu. Pentru a elimina influența religiei, simbolurile acesteia au fost înlocuite cu variante „neutre”, aparent inofensive, dar profund politizate.

De ce Moș Crăciun nu era acceptabil pentru regim

Moș Crăciun nu era doar un personaj care aduce daruri. El simboliza o tradiție creștină și o continuitate culturală pe care regimul comunist o considera periculoasă. Începând cu anii 1948–1950, Moș Crăciun a fost eliminat din discursul public, iar aparițiile sale au fost înlocuite cu Moș Gerilă, un personaj importat din Uniunea Sovietică.

Moș Gerilă era o adaptare a lui Ded Moroz, o figură creată special în Rusia pentru a înlocui personajele religioase din sărbătorile de iarnă. Spre deosebire de Moș Crăciun, acesta nu avea nicio legătură cu credința, colindele sau Nașterea Domnului. El venea de Anul Nou, nu de Crăciun, și oferea daruri într-un cadru complet secularizat.

Bradul de Crăciun devine „pom de iarnă”

Nu doar personajele au fost schimbate, ci și limbajul. „Bradul de Crăciun” a fost redenumit „pom de iarnă”, iar cadourile nu mai erau asociate cu seara de Ajun, ci cu noaptea de Revelion. Această schimbare de termeni nu era întâmplătoare: scopul era ștergerea oricărei legături cu religia.

Oferta de cadouri era limitată și controlată. În presă se promovau produse considerate potrivite: haine simple, obiecte de uz casnic sau bilete la evenimente organizate de stat. Jucăriile occidentale nu existau, iar dorințele copiilor erau modelate de ceea ce era disponibil, nu de imaginație sau publicitate.

Televiziunea și presa aveau un rol esențial în redefinirea sărbătorilor. Pe 25 decembrie, grilele de programe nu conțineau nimic special. Nu se transmiteau slujbe religioase, colinde sau filme tematice. În schimb, Revelionul devenea evenimentul central al iernii.

Atunci erau difuzate programe de divertisment, muzică populară și ușoară, scheciuri și spectacole cu actori cunoscuți. Totul era atent reglementat: vestimentația, discursul, chiar și accesoriile. Actorii nu aveau voie să poarte bijuterii vizibile, considerate semn de exces sau frivolitate.

Viața privată vs. viața oficială

Deși Crăciunul dispăruse din spațiul public, el continua să existe în viața privată. Mulți oameni sărbătoreau în familie, mergeau la biserică sau primeau colindători, chiar dacă acest lucru nu era încurajat. Actori precum Ion Dichiseanu au povestit că au păstrat tradiția colindelor în propriile case, în ciuda contextului politic.

Această diferență dintre ce era permis oficial și ce se întâmpla în realitate arată cât de profund înrădăcinate erau tradițiile, chiar și sub presiunea unui regim autoritar.

Ziarele din perioada comunistă ignorau complet Crăciunul. Pe 25 decembrie apăreau articole despre agricultură, industrie, planuri de producție sau elogii aduse conducerii. Nu existau urări de sărbători, mesaje pentru cititori sau referiri la Nașterea Domnului. Această absență spune poate cel mai clar cum funcționa controlul ideologic: ce nu era menționat oficial, nu trebuia să existe.

1989: revenirea la normalitate

Căderea regimului comunist a însemnat și dispariția definitivă a lui Moș Gerilă. După decembrie 1989, Moș Crăciun și Crăciunul au revenit natural în viața publică, fără a fi nevoie de explicații sau decizii formale. Tradițiile nu fuseseră uitate, ci doar puse în așteptare.

Pentru generația Z, această perioadă poate părea greu de imaginat. Totuși, ea explică de ce, pentru părinți și bunici, Crăciunul are o semnificație profundă: nu este doar o sărbătoare, ci și un simbol al libertății recâștigate.

CITEȘTE ȘI:

Cum era vremea în Ajun de Crăciun în București acum 10 ani. Temperaturile de primăvară au amânat ninsoarea

De la colaci și mere la boxă și YouTube. Cum arată colindatul în 2025, de la sat la urban și la satul global