Cum Obdulio Varela a instrumentat triumful Uruguayului la Cupa Mondială din 1950

În 1950, totul era pregătit ca Brazilia să câștige Cupa Mondială: medaliile, discursurile, cântecele, carnavalul de dupa meciul cu Uruguay, care părea o simplă formalitate. Mai mult, ziarul O Mundo din Rio de Janeiro a ieșit în ziua partidei cu următorul titlu, scris cu litere de o șchioapă pe prima pagină: „Aceștia sunt campionii mondiali!”, deasupra unei fotografii a Selecao.

Acesta a fost argumentul prin care căpitanul „celeștilor” și-a motivat colegii. În acea dimineață, consulul Uruguayului în Brazilia le-a adus 20 de exemplare jucătorilor naționalei, spunându-le: „Domnilor, se pare că ați fost deja învinși!” Numai că Varela a pus în toaleta fiecărei camere în care stăteau coechipierii săi câte o copie a cotidianului brazilian și i-a încurajat să urineze pe ea! Un adevărat lider în spiritul garra charrua, Varela avea să joace un rol determinant și înainte de startul jocului, când le-a transmis colegilor săi să nu se lase intimidați de presiunea celor 200 de mii de spectatori de pe Maracana: „Ieșiți calm pe teren și nu vă uitați în sus. Nu vă uitați deloc în tribune. Meciul se joacă aici, jos.”

Obdulio Varela a avut o intervenție cu un impact psihologic colosal și în timpul partidei, imediat după ce Friaca a deschis scorul pentru Brazilia, în minutul 47. Mai întâi, i-a luat mingea din brațe lui Alcides Ghiggia, care se grăbea să o repună la mijlocul terenului, apoi a început să protesteze la adresa arbitrului, reclamând un ofsaid. Varela era conștient că reușita lui Friaca a fost perfect regulamentară, însă totul a fost făcut pentru ca publicul din tribune să se mai liniștească. Euforia mulțimii de după marcarea golului s-a transformat încet-încet în nedumerire, apoi în insulte la adresa lui Varela și, într-un final, în liniștea pe care o și urmărea căpitanul „celeștilor”. „Lăsați-i să strige! În cinci minute, stadionul va arăta ca un mormânt și o singură voce se va face auzită. A mea! Acum a venit timpul să câștigăm meciul!”, le-a transmis Obdulio Varela uruguayenilor, care au recunoscut, ulterior, că dacă jocul s-ar fi reluat imediat, ar fi fost mâncați de vii de brazilieni!

Astfel, naționala lui Juan Lopez și-a recăpătat calmul și încrederea și a reușit să întoarcă rezultatul în favoarea sa grație reușitelor semnate de Juan Alberto Schiaffino și Alcides Ghiggia. Uruguayul s-a impus cu 2-1, a câștigat Cupa Mondială pentru a doua oară și a aruncat Maracana într-un lagăr al disperării și întreaga țară într-un ocean de durere. Dacă un eșec la fotbal poate cauza o dramă națională, atunci aceea a fost în Brazilia, în 1950. Polițiștii plângeau fără să se mai poată controla, mulți au fost spitalizați, ba chiar au fost raportate și câteva sinucideri.

Și totul a fost posibil datorită calităților de lider cu totul aparte ale lui Varela, care și-a păstrat echilibrul și bunul-simț și după victoria ce a adus titlul Uruguayului: „A fost doar noroc. Am fi putut juca de alte 99 de ori și să pierdem fiecare meci. Dar ăsta e fotbalul. Uneori, imprevizibilul joacă un rol important și lucrurile depășesc orice logică și rațiune. Cu cât mă gândesc mai mult la acest joc, sunt tot mai sigur că a fost un meci pe care l-am câștigat cu mintea și nu pe calitățile noastre.”

P.S. Povestea completă a lui Obdulio Varela poate fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.