Daniela Silivaș, „copila minune” a gimnasticii românești, vorbește despre … Frica teribilă care a urmărit-o toată viața!

În panteonul gimnasticii românești, unde Nadia Comăneci și-a câștigat nemurirea, strălucește și numele Danielei Silivaș. Dacă Nadia este considerată ”Zeița de la Montreal”, și Daniela merită să fie numită ”Zeița de la Seul”. Acolo unde, în 1988 gimnasta a scris istorie. Șapte note perfecte de 10 și 6 medalii obținute în 6 probe la Olimpiadă.După triumful de la Seul, Daniela Silivaș s-a retras din competiții, dar nu și din inimile românilor. În anii ’90, ea a ales să plece în America, dar dorul de casă și iubirea pentru România nu au încetat niciodată. În fiecare zi, în inima ei, țara natală rămâne un loc special, plin de amintiri și momente care au definit-o și au făcut din ea o legendă. Invitată în cadrul podcastului Altceva- cândva, moderat de Adrian Artene, cu doar o zi îniante ca sportiva să împlinească 53 de ani, Daniela Silivaș își deschide sufletul și face dezvăluiri despre cele mai emoționante povești din viața sa. De asemenea, gimnasta nu se sfiește să spună care au fost cele mai mari provocări pe care le-a întâmpinat în drumul ei către glorie. 

Daniela Silivaș a dominat gimnastica, iar în cariera sa a numărat medalii pe bandă rulantă, însă cea mai înaltă performanță a atins-o în cadrul Jocurilor Olimpice de la Seul din 1988. Atunci a primit șapte note de zece și a cucerit de trei ori aurul, de două ori argintul, dar și bronzul. Gimnasta care a reprezentat cu mândrie România s-a stabilit în America ulterior. A continuat să facă ceea ce îi aduce cea mai mare plăcere, să antreneze. Campioana a vorbit deschis în cadrul podcastului și a dezvăluit care a fost teama care a însoțit-o de-a lungul timpului în carieră.

Daniela Silivaș face dezvăluiri despre cea mai mare provocare din carieră: „Teama asta a rămas cu mine”

(CITEȘTE ȘI: Emoție și povești din inima gimnasticii românești: Daniela Silivaș, Zeița de la Seul, LIVE „Altceva Cândva”)

Adrian Artene: Săriturile au însemnat pentru dumneavoastră, în permanență, o provocare. Afirmați la un moment dat că era poate proba unde aveți cele mai mari dificultăți. Cu toate acestea, nu au încetat medaliile să curgă, inclusiv la sărituri. Aveți vreun regret față de această probă?

Daniela Silivaș: Fiecare gimnastă are un aparat sau o probă cu care nu prea se înțelege. De mică am avut o frică de sărituri, nu eram foarte puternică, nu eram o gimnastă mare care să poată să alerge sau să sară pe trambulină sau peste cal. Cred că de mică mi-am băgat în cap că nu sunt bună la sărituri, că am o frică de sărituri și uitându-mă în spate chiar vorbeam cu colegele și cu antrenorii că fetele și antrenorii m-au ajutat să trec peste această teamă. Dacă era după mine, mă lăsam de sărituri de când eram mică. A trebuit să muncesc dublu la sărituri ca să ajung unde am ajuns și să am toate patru aparatele bune și să pot să câștig la individual concurs.

Adrian Artene: Ce altă frică v-a însoțit în permanență, pe lângă frica de sărituri? Frica de eșec poate?

Daniela Silivaș: Nu știu dacă aveam frică de eșec, eram prea mică să înțeleg și prea copilăroasă. Voiam să câștig, dar nu aveam frica aceea că dacă nu câștig se întâmplă ceva. Cred că am fost o gimnastă curajoasă și încercam elementele noi, dar tot ce îmi aduc aminte e frica de sărituri care a rămas cu mine. Acum nu îmi place să antrenez săriturile.

ABONEAZĂ-TE la canalul de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”, pornește notificările și ai ocazia să descoperi în PREMIERĂ, ALTCEVA, un podcast care îți antrenează mintea și îți hrănește sufletul. Conținutul „Altceva cu Adrian Artene” poate fi urmărit și pe conturile de Facebook, Instagram, Tik Tok, dar și pe grupul de WhatsApp.