Pe măsură ce înaintăm în vârstă, somnul devine mai fragmentat și mai superficial. Deși acest fenomen este considerat normal, specialiștii avertizează că anumite schimbări pot ascunde probleme mai serioase, inclusiv riscuri pentru sănătatea creierului.
Odată cu vârsta, multe persoane observă că dorm mai puțin, se trezesc mai des în timpul nopții sau adorm mai greu. Contrar ideii răspândite, nu este vorba despre o nevoie mai mică de somn, ci despre o capacitate redusă a creierului de a menține un somn profund și continuu.
Creierul are în continuare nevoie de odihnă, însă mecanismele care „mențin” somnul devin mai puțin eficiente. Practic, trecerea dintre starea de veghe și cea de somn devine mai instabilă.
Unul dintre principalele motive este degradarea sistemului care reglează ciclul somn-veghe. La tineri, acest sistem funcționează ca un comutator clar: suntem fie treji, fie adormiți.
Odată cu înaintarea în vârstă, neuronii implicați în menținerea somnului și a stării de veghe își pierd din eficiență. Rezultatul este un somn mai fragmentat, mai ușor de întrerupt.
În plus, și ceasul biologic se modifică. Ritmul circadian devine mai scurt și mai puțin intens, ceea ce explică de ce persoanele în vârstă adorm și se trezesc mai devreme și sunt mai sensibile la zgomote sau lumină în timpul nopții.
Un alt element afectat este somnul profund, esențial pentru refacerea creierului. Această fază apare în special în zonele frontale ale creierului, care își pierd treptat din volum și conexiuni odată cu vârsta.
Astfel, undele cerebrale lente caracteristice somnului profund devin mai slabe și mai rare. În același timp, procesele care ajută la consolidarea memoriei în timpul somnului sunt mai puțin eficiente, ceea ce poate influența capacitatea de învățare și memorare.
Pe lângă schimbările biologice, stilul de viață joacă un rol important. Lipsa unei rutine zilnice, reducerea activității fizice și expunerea limitată la lumină naturală pot destabiliza și mai mult ritmul somnului.
În această etapă a vieții apar mai frecvent și afecțiuni precum insomnia sau apneea de somn, dar și boli cronice — dureri persistente, probleme cardiovasculare sau respiratorii — care contribuie la treziri repetate în timpul nopții.
De asemenea, unele medicamente pot influența negativ somnul, inclusiv cele pentru anxietate, depresie sau tensiune arterială.
Deși somnul mai ușor este, în general, normal, există situații în care devine un semnal de avertizare. Unul dintre principalele semne este fragmentarea accentuată a somnului, cu treziri frecvente și senzația constantă de oboseală, chiar și după suficiente ore petrecute în pat.
Un alt semnal important este apariția sau agravarea somnolenței excesive în timpul zilei, mai ales dacă afectează activitățile zilnice.
Îngrijorătoare este și asocierea dintre tulburările de somn și dificultățile cognitive ușoare, precum problemele de memorie sau atenție. Studiile sugerează că această combinație poate indica începutul unor procese neurodegenerative.
Cea mai mare provocare pentru specialiști este să distingă între schimbările normale ale somnului și cele care pot semnala o problemă. Nu există încă markeri biologici clari care să facă această diferență.
Totuși, anumite modificări nu sunt considerate normale, precum: dispariția aproape completă a somnului profund, reducerea semnificativă a somnului REM, inversarea ritmului zi-noapte.
De asemenea, dependența tot mai mare de somnifere sau pierderea eficienței tratamentelor pot indica probleme mai profunde.
Somnul mai ușor este o parte firească a îmbătrânirii, dar nu trebuie ignorat atunci când devine fragmentat, neodihnitor sau asociat cu alte simptome. Specialiștii subliniază că nu durata somnului este cea mai importantă, ci calitatea lui, iar schimbările semnificative pot fi un semnal timpuriu al unor probleme de sănătate care merită investigate.
Anca Mazilu demontează cele mai frecvente mituri despre somn. Medicamentul pe care îl subestimăm