Șerban Trîmbițașu a explicat recent, într-o apariție televizată la Cătălin Măruță, motivele pentru care refuză constant să intermedieze vânzarea apartamentelor aflate deja în executare silită, o poziție care îl diferențiază clar de o parte semnificativă a pieței imobiliare. Abordarea sa este construită pe considerente etice, dar și pe o strategie profesională care urmărește protejarea intereselor proprietarilor aflați în dificultate financiară.
Potrivit explicațiilor oferite, Trîmbițașu nu activează pe segmentul clasic al proprietăților executate silit, ci preferă să lucreze exclusiv cu imobile care se află într-o fază premergătoare executării. Cu alte cuvinte, el intervine înainte ca procedura juridică să fie declanșată oficial, într-un moment în care proprietarul încă mai are control asupra deciziei de vânzare. Această diferență este esențială din punctul său de vedere, deoarece permite obținerea unui preț mai apropiat de valoarea reală a pieței, chiar dacă tranzacția are loc sub presiunea timpului.
Strategia sa se bazează pe reprezentarea exclusivă a vânzătorului. În acest context, Trîmbițașu consideră că dezvăluirea situației financiare delicate a proprietarului către potențialii cumpărători ar crea un dezechilibru major în negociere. Cumpărătorii ar fi tentați să profite de vulnerabilitatea vânzătorului, ceea ce ar conduce inevitabil la scăderi semnificative de preț. Din acest motiv, proprietățile sunt promovate ca orice alt apartament obișnuit de pe piață, fără mențiuni legate de riscul iminent de executare.

În viziunea sa, lipsa acestor informații nu afectează în niciun fel cumpărătorul, deoarece imobilul este tranzacționat legal, cu acte în regulă, înainte de declanșarea executării silite. În schimb, această abordare protejează demnitatea și poziția de negociere a proprietarului, care nu este expus stigmatizării sociale sau presiunii emoționale suplimentare. Trîmbițașu a subliniat în repetate rânduri că nu dorește să transforme situațiile dramatice ale unor oameni în instrumente de marketing sau în oportunități speculative.
„N-am vândut proprietăți la executare, am vândut proprietăți până în executare. Adică: «Domnul Trîmbițașu îmi ia casa, trebuie să văd repede». Ceea ce înseamnă că oricum vinzi mai puțin, dar… depinde de promovare. Pentru că, uite, asta e o chestie pe care… eu reprezint proprietarul. Eu nu vreau ca tu, cumpărător, să știi că urmează să fiu executat. Pentru că vei profita de mine. Normal. Da?
Și eu promovez ca pe un apartament normal. Pe tine, cumpărător, nu te afectează cu absolut nimic că nu știi că voi fi executat. Și interesul meu e ca tu să nu știi. Ca să nu profiți, o dată. Ca să nu profiți de mine, de slăbiciunea mea. Și, în al doilea rând, să nu fie și povestea asta: «domnule sărac, cum își pierde casa, ce fac acum?», nu? Da.Nu ți-ascund, undeva cu 3–4 ani am participat la două executări, la modul în care m-am înscris să cumpăr. Dar…
Înainte de fiecare licitație sunt informații publice, oricine poate participa, intri pe site-ul de executări și găsești. Înainte de fiecare licitație am vrut să discut un pic cu proprietarul, să-l întreb de poziția lui. Ca să văd cât de implicat emoțional a fost. Ca să văd dacă îl doare sau nu, că sunt și proprietari care zic: «abia aștept să scap după vară».
Eu n-am avut parte de asta. În ambele dăți plângeau de necaz. Și m-am retras, nu m-am băgat. Plângeau de necaz că își pierd casa. Și zic: mulțumesc, dar nu. Nu vrei să stai într-o locuință de asta, cu oameni care, practic, au rămas… Nu, dar nu e ok. Adică sunt oameni care din asta trăiesc. Eu n-aș putea.”, a scris Șerban Trîmbițașu.
Citește și: Marele secret al Don Juan-ului Oli Jr. Pe ce este concentrat, de fapt, fiul marelui antrenor mai mult
Citește și: Iorgulescu și Olăroiu, în război de la un restaurant de lux! La mijloc sunt bani cu nemiluita!