Sișu și Puya, fotografie de colecție din arhiva CANCAN! Fără filtre, fără PR, doar hip-hop trăit pe bune, în Sălăjan

CANCAN.RO a pus mâna pe o fotografie care plutea prin aerul de cartier ca un fum greu la miez de noapte. Găsită prin zona Sălăjan, la metrou, poza pare desprinsă dintr-o epocă în care hip-hop-ul românesc nu cerea voie nimănui și nici nu dădea explicații.

Deși fotografia este datată 2007, realitatea spune altceva. Nu avea cum să fie din 2007, pentru că atunci Sișu intra pentru a treia oară la închisoare. Așadar, imaginea e mai veche, probabil trasă între două „cazări” la stat, într-o perioadă în care viața se trăia pe repede-nainte și fiecare seară putea fi ultima înainte de probleme.

O poză din vremurile în care hip-hop-ul uneori chiar se trăia

În poză îi vedem pe Sișu, Puya și Don Baxter, tineri, slabi, cu fețe de cartier și priviri care spun tot. Nimeni nu poza pentru Instagram pe atunci. Nu existau filtre, nu exista PR. Era doar realitatea crudă: tricouri largi, lanțuri la gât, ochelari colorați, băutură în pahare și gestul pe care toți rapperii îl făceau fără jenă. Pentru cine nu știe vremurile, gestul acela nu era infantil. Era semn de sfidare, de „nu ne pasă”, de stradă pură. Azi ar părea copilăresc. Atunci era manifest.

Sișu apare relaxat, dar cu aerul omului care a văzut deja prea multe. Kilogramele nu-l ajutau nici atunci, nici acum, dar experiența, da. Puya are baby face-ul clasic, încă neatins de greutatea anilor și a scandalurilor, iar Don Baxter completează tabloul perfect al unei generații care trăia hip-hop-ul, nu-l juca.

Ghetoul american, adaptat perfect în Balta Albă

Ținutele sunt clasice: șepci trase pe ceafă, tricouri largi, lanțuri, pantaloni de cartier. Totul importat din ghetoul american și adaptat perfect în Balta Albă, Sălăjan, acolo unde, alături de Pantelimon,  hip-hop-ul românesc și-a făcut școala. Și, oricât am întoarce-o, adevărul rămâne unul singur: Sișu e poate singurul rapper român care chiar a trăit ce a cântat.

Fotografia asta e din vremurile în care hip-hop-ul nu era trend, ci avertisment. Când versurile nu se scriau pentru radio, ci pentru stradă. Când muzica mirosea a beton, a nopți pierdute și a alegeri proaste făcute cu ochii deschiși. Atunci când respectul nu se cerea, se impunea. Iar gestul acela nu era teribilism, ci limbajul unei generații care n-avea chef să fie cuminte. Anii sălbatici ai unor tineri abia scăpați din comunism.

Foame de bani”: când hip-hop-ul s-a făcut din celulă, nu din studio

Dacă poza din Sălăjan surprinde începutul, „Foame de bani” e capitolul în care povestea devine serioasă. Nu mai e vorba de imagine, de stil sau de atitudine. E momentul în care hip-hop-ul românesc se lovește frontal de realitate: închisoare, procese, dosare, trădări și o industrie care nu iartă. Sișu și Puya nu mai erau doar doi băieți de cartier cu microfonul în mână, ci doi artiști care își construiau cariera printre gratii, avocați și ștampile.

În timp ce Sișu își ispășea pedeapsa, Puya alerga între studiouri, avocați și case de discuri. Unul scria versuri din celulă, celălalt le punea pe beat, cu gândul că muzica e singurul lucru care îi mai ține în picioare. Așa s-a născut „Foame de bani”, un album scos la nervi, nu la strategie, făcut din frustrări reale, nu din povești inventate pentru public.

Rupți de numele „La Familia”, după ce acesta fusese înregistrat de B.U.G. Mafia, cei doi au ales drumul greu: independența. Au pus pe picioare Scandalos Music, un label făcut din orgoliu, ambiție și dorința de a nu mai depinde de nimeni. „E greu să conduci un label din pușcărie”, spunea Puya atunci, „dar noi nu dăm înapoi”. Și nu era figură de stil.

Sișu scria din spatele gratiilor, Puya îi ducea versurile mai departe. Unul închis, celălalt liber, dar amândoi cu aceeași miză.Să nu fie îngropați de sistem. Albumul a urcat în topuri, deși venea cu interdicții, scandaluri și piese cenzurate de CNA. „Foame de bani” nu era doar un titlu, era realitatea lor zilnică.

Iar momentul care spune tot vine la Jilava. Lansare de album într-o sală plină de deținuți, cu gardieni pe margine și mascați la ușă. Puya pe scenă, Sișu absent, dar prezent în fiecare vers. Un concert în care publicul știa pe dinafară piesele, pentru că trăia aceleași povești. Fără decor, fără PR, fără menajamente.

Acolo s-a văzut cel mai clar diferența dintre ei și restul scenei. Unii cântau despre stradă, alții veneau direct din ea și trăgeau și consecințele legale ce vin uneori de aici. Iar „Foame de bani” a rămas nu doar un album, ci dovada că hip-hop-ul românesc s-a scris, la un moment dat, cu pixul împrumutat din penitenciar.

CITEȘTE ȘI – Sișu Tudor vorbeşte despre viciile care l-au băgat în spatele gratiilor: “Când nu ai la ce să te întorci, e greu!”

NU RATA – Puya și Sișu se revoltă după acuzele Danei Marijuana. Dezvăluiri în premieră: „Ea nu știa să scrie”