Drama neștiută a scriitoarei Doina Ruști. O crimă a marcat-o pentru tot restul vieții | ALTCEVA cu Adrian Artene

Invitată în cel mai recent episod al podcastului „Altceva cu Adrian Artene”, scriitoarea Doina Ruști, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii române contemporane, a vorbit cu sinceritate despre o traumă profundă: asasinarea tatălui ei. Departe de a transforma această tragedie într-un act de răzbunare, Ruști a ales să o privească drept o resursă creativă, integrând durerea în universul ei literar.

Scriitoarea a explicat că nu a căutat vinovați și nu a judecat lumea de atunci prin prisma valorilor prezentului. În schimb, a încercat să înțeleagă contextul, să accepte epoca respectivă și să o transpună în ficțiune. Personajele și scenele din cărțile ei poartă amprenta unei copilării marcate de acea vară tragică, dar și de parfumul intens al zarzărelor coapte.

CITEȘTE ȘI: Cum s-a reinventat Doina Melinte după retragerea din sport! Regina atletismului din anii ’80, dezvăluiri la „ALTCEVA cu Adrian Artene”

Doina Ruști, despre asasinarea tatălui ei

Doina Ruști a vorbit despre detașarea de faptele trecutului, despre modul în care memoria afectivă a influențat construcția narativă și despre felul în care figura tatălui, devenit personaj, continuă să existe într-o formă simbolică în literatura ei. În lumea în care a trăit Cornel, spune ea, existau învingători și învinși, iar literatura a fost forma ei de supraviețuire.

Adrian Artene: Vă ascultam vorbind cu blândețe despre moartea tatălui și vă ascultam vorbind fără să-i condamnați pe asasini.

Doina Ruști: O, da, categoric.

Adrian Artene: Nu ați căutat nici măcar în această carte răzbunarea. N-ați căutat să-l răzbunați.

Doina Ruști: Nu, nici nu se pune problema asta. Nicio societate, nicio lume, am spus-o deja în fantoma din moară, nu poate fi judecată după legile de acum. Asta e o greșeală mare, masivă. Ar trebui să fii acolo, în interiorul faptelor respective, ca să poți să judeci un timp, o crimă și, în general, societatea care a fost. Și, pe de altă parte, în lumea aia în care s-au întâmplat atrocități, în lumea aia, de fapt, ca și astăzi, existau învingători și învinși, iar Cornel s-a întâmplat să fie printre cei învinși. De aceea l-am și numit așa, el este un personaj, m-am detașat de mult de lucrul ăsta. M-a torturat de-a lungul copilăriei, vara de iulie, parfumul zarzărelor coapte, ziua în care el a murit și mi-au rămas în minte întipărite figura criminalului, figurile oamenilor care erau consternați, figura lui Mițulică isterizată după pierderea celui de-al doilea și ultim băiat, toate lucrurile acestea au venit pentru a-mi îmbogăți lumea interioară și am scris după aceea multe cărți parfumate, cum ai zis.

CITEȘTE ȘI: Cum era verificată „Regina atletismului” de Securitatea lui Nicolae Ceaușescu. Doina Melinte: “Îmi puneam semn în cameră…”

ABONEAZĂ-TE la canalul de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”, pornește notificările și ai ocazia să descoperi în PREMIERĂ, ALTCEVA, un podcast care îți antrenează mintea și îți hrănește sufletului.

Conținutul „Altceva cu Adrian Artene” poate fi urmărit și pe conturile de Facebook, Instagram, TikTok, dar și pe grupul de WhatsApp.