El e ultimul olar din Oboga!

Ştefan Truşcă este unul dintre puţinii meşteri care se mai ocupă cu arta olăritului, în comuna Oboga, din judeţul Olt, renumită pentru acest meşteşug. În casa devenită atelier şi muzeu îi învaţă şi pe alţii tainele olăritului şi speră ca această tradiţie să nu se piardă. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, a aflat povestea lui impresionantă. (VEZI ȘI: L-AM GĂSIT PE ULTIMUL OPINCAR AL OLTENIEI!)

Ştefan Trușcă s-a născut la 9 ianuarie 1955. A învățat meșteșugul realizării vaselor din ceramică de mic copil, de la părinții săi, care proveneau din două mari familii de olari de pe Valea Oltețului: Munteanu și Trușcă. Ștefan Trușcă folosește unelte tradiționale pentru realizarea vaselor din ceramică de Valea Oltețului: plotogul (o bucată de piele) pentru netezirea marginii vaselor, fichiașul din lemn cu care finisează oalele pe exterior, titirezul (unealtă din lemn cu ajutorul căreia este încrețită marginea taierelor) și țâțarul (cu care se face „țâța“ la ulcioare). (NU RATA: S-a ”întors în timp” cu 100 de ani! A construit în Ialomiţa o casă din pământ şi paie exact ca…)

Lucrările sale au ajuns în muzee

Vasele lucrate de familia Trușcă sunt decorate cu modele reprezentative: cocoșul, peștele, spirala, păunul, șarpele casei, strugurele, ghinda. Un motiv cu puternice semnificații simbolice este Pomul vieții. Decorarea vaselor o face soția sa, Rodica Trușcă. Cu un corn de vită decorează oalele și ulcioarele, iar decorul mai fin îl realizează cu o pană de gâscă și cu paiul. Lucrări semnate Trușcă se găsesc în importante colecții la Muzeul Ceramicii de la Horezu, Muzeul Țăranului Român din București, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” București, Complexul Național Muzeal Astra din Sibiu, Muzeul Olteniei din Craiova dar și în colecții private din Iași, Sibiu, București, Bruxelles, Paris, Praga, Milano, Strasbourg ș.a.  (CITEŞTE AICI: Povestea cutremurătoare a unui bogătaş din Lugoj. L-a visat pe Arsenie Boca, şi-a donat întreaga avere şi…)

“Eram patru frați și lucram, cu rândul, la roată“

“Încă de la 4-5 ani, ne-au îndemnat să ne jucăm cu lutul. Pe la 7 ani, deja făceam animăluțe din lut și diverse figurine… Apoi, am exersat la roată. Celebra roată a olarului… Eram patru frați și lucram, cu rândul, la roată. Începusem și școala și trebuia să mergem cu caprele, cu oile și cu vacile la pășune. Dintre toți cei patru frați, eu am rămas aici, în Româna, la roată. Ceilalți au plecat la muncă în Italia, deși erau deprinși cu meșteșugul olăritului.

Sunt instructor la Școala Populară de Arte și Meserii din Slatina, Secția Olărit Oboga-Româna. Vin copii din Româna, Corbeni și Oboga, pe care îi învăț îndumnezeirea lutului. Dintre ei, câțiva vor prelua meșteșugul și-l vor duce mai departe, în istorie. Sunt fericit de această perspectivă. Vin copii şi din Bulgaria, chiar în martie au venit să înveţe aceste taine”, spune meşterul pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR.1 DIN ROMÂNIA.

Din 40 de olari a rămas doar unul

În anii ’80 erau peste 40 de olari în tot satul, acum a rămas doar el. Lutul îl aduce de pe malul Olteţului încă de toamna şi îl depozitează în curte. Îl sapă şi îl dă de trei ori prin malaxor şi apoi îl băgă în atelier şi îl lucrează. Păstrează modelele tradiţionale, pe care le făceau părinţii.

Înainte se făceau fluierice pe roată. Acum îi pune pe copii să facă animale şi să vadă cât de greu se realizează. Se lucrează şi o oră la o jucărie. Pe cele mai frumoase le opreşte, le arde în cuptor şi merge cu ele în ţară la expoziţii, la Horezu, la Iaşi, la Sibiu.

A expus în nenumărate ţări, multe dintre lucrări au ajuns de colecție şi, după o viaţă de muncă, nu îşi doreşte decât să nu se piardă tradiţia în familia Truşcă.  (NU RATA, AICI: Există un sat din România unde tinerele învaţă să fie gospodine. Şcoala de neveste)