Iubire prezidențială, final de telenovelă. Elena Băsescu și Joe din Drumul Taberei – povestea care n-avea cum să se termine bine

La CANCAN.RO a ajuns o fotografie care nu țipă, nu provoacă, nu cere explicații. O poză care doare încet. Tristă. Nostalgică. O fotografie de adio. Elena Basescu și Joe din Drumul Taberei, mână în mână, într-un mall, dar cu privirile în direcții diferite. O iubire mare, prezidențială, cu final mic. De roman prost. De telenovelă românească difuzată târziu, după știri.

Dragoste la nivel înalti- prea înalt

Să fim serioși: din clipa în care s-a aflat că Elena Băsescu are un iubit „din Drumul Taberei”, povestea n-avea cum să fie simplă. Pentru că una e să te îndrăgostești de fata vecinului și alta e să te îndrăgostești de fiica președintelui României. Și nu de orice președinte, ci de Traian Basescu, Nea Traian, omul care vorbea apăsat, privea lung și avea obiceiul să nu creadă nimic până nu verifică de trei ori.

Iubire mare. Dar cu pază. Cu șofer. Cu ochi în ceafă. Cu presă. Cu instituții. Cu știri de seară. Cu titluri care începeau mereu la fel: „Fiica președintelui”.

„Fata mea? Cu ăla?” – replica nerostită, dar auzită

Nimeni n-a fost de față, dar toți ne-o imaginăm. Acasă, într-o seară. Elena anunță. Tatăl tace. Se uită. Mai tace. Și apoi, în stilul bine cunoscut:
„Cum adică, fata mea? Cu ăla? Cine e ăla?”

Joe nu era fiu de general, nici moștenitor de partid. Era „băiat bun”, spuneau apropiații. Discret, fără chef de cluburi, cu afaceri imobiliare și cu o poveste despre Franța spusă coerent. Dar nu era „de nasul”. Și în România, când nu ești „de nasul”, afli repede.

Joe din Drumul Taberei – omul din afara sistemului

Ionut Daniel Gheorghe, zis Joe, nu era vreun anonim total. Avea trecut, relații, bani, planuri. Fusese într-o relație serioasă înainte, cu o tânără dintr-o familie înstărită, părinți care îl ajutaseră chiar și în afaceri. Adică exact opusul a ce urma să-l aștepte lângă Elena Băsescu.

Pentru că una e să te placă socrii și alta e să te analizeze instituțiile. Și presa. Și prietenii tatălui. Și „băieții”.

Cei care i-au văzut la Revelion, la Sinaia, povestesc și azi. „Se uitau unul la altul de parcă nu mai exista nimeni în jur”. Se țineau aproape, discret, dar vizibil. O iubire care nu părea moft. Joe părea implicat. Elena părea îndrăgostită. Pentru o clipă, părea că poate chiar există un viitor.

Dar iubirile prezidențiale nu se măsoară în priviri, ci în rapoarte.

Când destinul vine cu badge și legitimație

Retrospectiv, aproape că ne pare rău pentru ei. Poate chiar s-au iubit. Poate chiar aveau un plan. Dar destinul e implacabil, iar voința tatălui – și mai implacabilă. Presa vremii a vorbit despre verificări, despre rezerve, despre dosare informale. Nimic confirmat. Totul sugerat. Exact cât să înțelegi mesajul.

Probabil că Joe a auzit celebra replică, spusă sau nu direct: „Nu e de nasul tău.”
Probabil că Elena a plâns.
Probabil că Joe a înțeles rapid că nu te pui cu Nea Traian, cu SPP, cu SRI, cu SIE, cu DNA, cu partidul, cu sistemul. Și atunci s-a retras. Elegant. Trăgând salve scurte.

Poza premonitorie: mână în mână, dar pe drumuri diferite

Și ajungem la fotografie. Mall. Lumină artificială. Oameni în jur. Elena și Joe se țin încă de mână, dar nu se mai uită unul la altul. Ea privește într-o parte. El în cealaltă. Exact ca în viață. Exact ca la despărțirile mari, unde nimeni nu vrea să fie primul care spune „gata”.

E o poză de răscruce. Un adio nerostit. O fotografie care azi, după ani, spune mai mult decât toate articolele scrise atunci.

Tabloidele n-au ratat nimic. Au scotocit trecutul lui Joe: relații, gelozii, Bentley-ul, accidentul de pe Kiseleff, afacerile, poveștile cu Franța. Nimic decisiv. Doar suficient cât să confirme ideea că „nu e potrivit”.

Pentru o iubire normală, toate astea n-ar fi contat. Pentru una prezidențială, au contat enorm.

Elena Băsescu – între fiică și femeie

Puțini s-au gândit atunci la Elena ca la un om. Era „fiica președintelui”, „EBA”, „mezina”. Dar, dincolo de etichete, era o tânără care se îndrăgostise. Și care a aflat, poate pentru prima dată, că uneori dragostea nu e suficientă.

A ales ce trebuia ales. Sau ce i s-a cerut să aleagă. Istoria nu face diferența.

Joe a fost, pentru o scurtă perioadă, la un pas de Cotroceni. Un pas mare pentru un băiat din Drumul Taberei. Prea mare. A ars repede. Și a dispărut la fel de repede cum apăruse. Ca multe personaje din Bucureștiul monden al anilor 2000.

O telenovelă fără happy-end

Pentru că unele iubiri nu rezistă la presiune. Pentru că există diferențe de lume, nu doar de cartier. Pentru că, uneori, părinții nu vor. Și când părinții sunt președinte, „nu vor” înseamnă „nu se poate”.

Povestea Elenei Băsescu și a lui Joe din Drumul Taberei rămâne una dintre cele mai bune telenovele românești care n-au fost difuzate niciodată. Are tot: iubire, putere, interdicții, lacrimi, o poză de adio.

Astăzi, privind înapoi, aproape că ne pare rău pentru ei. Pentru că, dincolo de politică, instituții și tabloide, poate chiar s-au iubit.
Dar nu toate iubirile sunt făcute să țină. Mai ales cele prezidențiale.

CITEȘTE ȘI: Când dragostea se oprea la pompă. Marina Dina și Alex Pițurcă, un cuplu care a făcut mult zgomot

Căprioare în lumina farurilor. O poză rară cu Bianca Drăgușanu și Joe din Drumul Taberei