Mănăstirea Voroneț. Cum ajungi, ce poți vedea și istoria unui loc unic în România

Mănăstirea Voroneț este un loc unic în România, pe care trebuie neapărat să îl vizitezi măcar o dată în viață. Supranumită „Capela Sixtină a Estului”, acest complex monahal medieval din satul Voroneț, care astăzi face parte din orașul Gura Humorului, se află la 36 de kilometri de Suceava și doar 4 kilometri de centrul orașului mai sus numit. Este renumită datorită nuanței albastru de Voroneț,  o culoare unică în lume. Iată tot ce trebuie să știi despre acest loc frumos din România.

Unde se află Mănăstirea Voroneț și cum ajungi

Mănăstirea Voroneț se află în nordul României, în județul Suceava, în apropierea orașului Gura Humorului. La aproximativ 5 kilometri de centrul orașului, vei găsi această minunăție.

Distanța până la alte orașe din zonă este următoarea: aproximativ 32 km față de Câmpulung Moldovenesc, 39 km față de Suceava, 76 km față de Vatra Dornei, 108 km față de Piatra Neamț și aproximativ 137 km față de Borșa.

Poți ajunge la mănăstire cu mașina personală din mai multe direcții. Dinspre Bistrița se urmează drumul DN17 până la Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc, apoi până la Gura Humorului, unde există indicator spre Voroneț.

Dinspre Bacău se merge pe DN2 până la Roman și Fălticeni, apoi pe DN2E spre Gura Humorului, unde se urmează indicatorul spre Voroneț, conform destinațiidevacanță.

Dinspre Suceava, poți merge pe DN17 până la Gura Humorului, iar de acolo faci stânga spre Voroneț. Dinspre Piatra Neamț se poate ajunge pe DN15C până la Târgu Neamț și Fălticeni, apoi pe DN2E spre Gura Humorului.

În cazul în care vrei să vii cu trenul, trebuie să ajungi la gara din Gura Humorului. De acolo, poți ajunge la mănăstire cu autobuzul sau cu alte mijloace de transport local.

Istoria Mănăstirii Voroneț

Mănăstirea Voroneț are o istorie foarte bogată și interesantă. Lăcașul de cult a fost înălțat pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când aproape era gata, Ștefan cel Mare a dăruit Mănăstirii moșia Știlbicani. Când a fost încheiat construcția, biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghe”.

Înainte dar în special după 1488, mănăstirea a devenit un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Apariția monahului Daniil la Voorneț, după ce a stat la Mănăstirea Putna, a dat un suflu nou vieții monahale de aici și a făcut ca viața duhovnicească să capete o profunzime aparte.

Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii, pe lângă mai multe moșii, multe cărți, dintre care cea mai importantă este Tetraevanghelul din 1490. Alți domnitori care au donat lucruri către mănăstire au fost Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu.

Constantin Mavrocordat a oferit Mănăstirii Voroneț în 1733 „din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să fie pentru luminarea înaintea sfintelor icoane”, conform Wikipedia.

În 1940, la Voroneț s-a fondat o scriptoriu unde erau copiate cărțile din care se oficiau slujbele religioase. De altfel, se consideră că aici a fost înființată o școală de slavoni unde veneau copii de boieri și preoți care învățau ca să devină copiști de cărți, preoți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor sau dascăli pentru biserici și școli.

Descoperiri făcute de cercetători arată că aici activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română, pe vremea lui Grigore Roșca.

Mănăstirea a cunoscut o dezvoltare deosebită din punct de vedere al vieții monahale pe timpul egumenului Macarie (1756-1782). În această perioadă s-au construit noi chilii, biserica a fost reparată, s-au reparat proprietățile mănăstirești și a fost întocmită o Condică de avere. Tot cu această ocazie s-au procurat cărți noi și numărul monahilor a crescut.

După 1774, după anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, privilegiile și drepturile bisericilor și mănăstirilor ortodoxe s-au diminuat treptat. În 13 noiembrie 1782, egumenii a șapte mănăstiri, printre care și cel de la Mănăstirea Voroneț, s-au întâlnit pentru a alege doi delegați care să prezinte împăratului Iosif al II-lea cererea de a le fi recunoscute vechile drepturi. Și episcopia ortodoxă din Cernăuți a primit o astfel de cerere.

În final, autoritățile au acceptat doar un compromis: au fost desființate unele schituri, numărul călugărilor a fost redus, iar veniturile mănăstirilor au intrat sub controlul unui fond bisericesc. De asemenea, moșiile mănăstirilor au fost secularizate, lucru care a afectat și Mănăstirea Voroneț.

Din 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a activat ca biserică parohială până în 1991. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneț a fost declarată monument istoric.

În 14 martie 1991, printr-o decizie a Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, iar de data aceasta a devenit obște de călugărițe.

Cine a pictat Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț este impresionantă prin multe lucruri, însă se remarcă în mod special pentru pictura interioară. Aceasta datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare. Dintre picturile interioare atrag atenția Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a fost realizată în timpul domniei lui Petru Rareș, în secolul al XVI-lea. Frescele de pe exteriorul bisericii sunt considerate unul dintre cele mai importante exemple de artă medievală moldovenească. Personajele biblice sunt reprezentate realistic, iar scenele sunt realizate pe suprafețe mari și sunt ușor de observat pe fațadele bisericii.

În compoziția picturilor apar în special nuanțe de verde și albastru, culori inspirate din natura din jur. Din acest motiv, picturile de la Voroneț au devenit foarte cunoscute, mai ales pentru nuanța de albastru care apare în multe dintre scene.

Cea mai cunoscută pictură se află pe fațada vestică a bisericii și reprezintă scena Judecata de Apoi. Compoziția este organizată pe patru registre.

În partea de sus este reprezentat Dumnezeu Tatăl. Sub acesta apare scena Deisis, unde Mântuitorul este înconjurat de apostoli. Din centru pornește un râu de foc, simbol al pedepselor pentru păcătoși.

În registrul al treilea apare simbolul Sfântului Duh, reprezentat printr-un porumbel, alături de Sfânta Evanghelie și de protopărinții neamului omenesc. Tot în această scenă se pot vedea și grupuri de credincioși și necredincioși, conduși de diferite personaje biblice.

Ultima parte prezintă bunul și răul, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete, dar și reprezentarea raiului și a iadului.

Cu toate că nu se știe exact care sunt autorii picturilor interioare și exterioare, artiștii care au realizat frescele au ținut cont de toate elementele vremurilor de pe atunci, motiv pentru care vei găsi persoane care suflă în bucium, un instrument folosit pe atunci.

Pictura interioară datează din timpul lui Ștefan cel Mare, în timp ce pictura exterioară este de pe vremea lui Petru Rareș.

În interiorul bisericii se află și mormântul mitropolitului Grigore Roșca, precum și mormântul sihastrului Daniil Sihastrul, unul dintre duhovnicii cunoscuți ai epocii.

Albastrul de Voroneț – ce este pigmentul care rezistă pe pereții mănăstirii

Celebrul albastru de Voroneț este binecunoscut. Acest pigment este cunoscut atât pentru nuanța unică, dar și pentru rezistența extraordinară în condiții de vreme foarte aspră. De altfel, acest lucru se datorează și originalității tehnicii de lucru ale pictorilor moldoveni.

Toți pigmenții, în afara celui negru care a fost obținut din cărbune de lemn, sunt substanțe minerale, naturale sau de sinteză. De exemplu, albastru smalț este obținut din silicați, verdele de pământ este obținut din hidrosilicat de Fe, Al, Mg și K, în timp ce roșu cinabru este obținut din sulfură de mercur.

Iată lista culorilor folosite și din ce au fost obținute. Excepție face negrul, care este obținut din cărbune:

• Argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru)
• Oxid de fier anhidru (ocru roșu)
• Hidrosilicat de Fe, Al, Mg, K (verde de pământ)
• Oxid roșu de plumb (miniu); Minerale de cupru (azurit și malachit)
• Sulfură de mercur (roșu cinabru)
• Silicați (Albastru smalț)
• Carbonat de calciu (alb de var).

Albastrul de Voroneț face ca Mănăstirea să fie un loc extrem de special și de frumos. Popularitatea locului a crescut și datorită acestui pigment, extrem de rezistent chiar și în condiții climatice dure, lucru care se datorează și tehnicii de lucru pe care pictorii le-au aplicat la pictarea bisericii.

Program de vizitare și informații utile

Mănăstirea Voroneț poate fi vizitată atât la exterior, cât și în interiorul bisericii monument. Dacă ajungi aici, poți vedea picturile exterioare, frescele din interior și principalele elemente ale ansamblului monahal. Iată programul de vizitare:

În cea mai mare parte a anului, programul de vizitare este:

• luni – duminică: 09:00 – 17:00

În sezonul turistic, între lunile mai și septembrie, programul este extins:

• luni – duminică: 08:30 – 20:00

Tarife de vizitare

Accesul în incinta mănăstirii se face pe baza unui bilet de intrare.

Tarife orientative:

• adulți: 10 lei
• copii, elevi, studenți: 5 lei

În unele perioade pot exista și tarife reduse:

• adulți: 5 lei
• copii, elevi, studenți: 2 lei

Fotografierea sau filmarea în exterior, în scop neprofesional, costă 10 lei. Pentru fotografii sau filmări profesionale este necesar un acord special, printr-un contract de licență, deoarece mănăstirea deține mărci înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Vizitatorii pot solicita ghidaj la intrare, fără taxă suplimentară. Durata unui tur ghidat este, în general, între 30 și 60 de minute, în funcție de interesul grupului.

Reguli pentru vizitatori

Vizitatorii trebuie să respecte câteva reguli de bază:

• purtarea unei ținute decente
• păstrarea liniștii în incintă
• vizitarea doar a zonelor permise
• fotografierea și filmarea doar cu acordul obștii monahale
• utilizarea aparatelor foto sau video doar în exteriorul bisericii
• închiderea telefoanelor mobile în timpul slujbelor religioase

În timpul slujbelor există și o rânduială a așezării în biserică: bărbații stau în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă.

Citește și: Mănăstirea Ghighiu intră într-o nouă etapă de dezvoltare! Maica Stareță a pornit un amplu proiect pentru viitorul așezământului

Citește și: Biserica Stavropoleos. Află detaliile neştiute despre istoria sa fascinantă