CANCAN.RO scoate din buzunar o poză de acum 18 ani. Nicoleta Luciu, sprijinită nonșalant de o coloană de marmură, într-un decor prea serios pentru atâta relaxare. Nu pare impresionată de nimic, nici de loc, nici de priviri. Ținuta spune tot, atitudinea confirmă: fata știa exact ce face.
Fotografia e din 2007. Aproape două decenii au trecut, dar imaginea încă are nerv. Nu știm exact unde e făcută – poate un hotel de lux, poate un restaurant de fițe, poate un loc unde mesele au fețe apretate și bărbații poartă sacouri chiar și când beau cafea. Cert e că decorul nu glumește: covoare persane groase, parchet de stejar care scârțâie a bani vechi, lămpi cu personalitate și, în centrul atenției, o coloană de marmură zdravănă, din aceea care nu cade nici la cutremur.
Și lângă ea – Nicoleta. Nu stă timid. Nu se ascunde. Nu pozează ca o domnișoară cu emoții. Stă sprijinită de coloană ca fetele care, vara, scutură copacii de omizi pe marginea drumului național: fără frică, fără menajamente, cu o naturalețe care dezarmează.
Ținuta? Un mix care n-ar fi trebuit să funcționeze, dar care funcționează perfect. Cizmulițe scurte din piele întoarsă, ciorapi plasă asortați poziției, rochiță de blugi scurtă, la limita regulamentului de bun-simț, curea tot din blugi și, piesa de rezistență, decolteul. Nu ostentativ, nu vulgar – ci strategic. Din acela care spune „știu exact ce fac”.
Cerceii mari, aproape teatrali, părul prins în două codițe ca o ironie dulce la adresa locului prea sobru, iar expresia feței -nepăsătoare. Genul de nepăsare care nu cere aprobări și nu explică nimănui nimic.
Dacă nu știai mai bine, ai fi zis că e pe un platou de filmare, în pauza dintre duble. Sau că urmează o scenă care n-are voie să fie ratată. Singurul lucru care lipsește e guma de mestecat – deși, sincer, parcă o și vezi mestecând la ciungă absent, cu privirea pierdută, ca și cum toată încăperea ar fi doar un decor pentru ea.
Imaginea asta spune tot despre începutul Nicoletei Luciu: o combinație perfectă între îndrăzneală, instinct scenic și acel ceva inexplicabil care te face să nu poți întoarce privirea. Restul – Playboy, televiziune, scandal, succes – aveau să vină natural.

Dacă România ar fi avut pe vremuri un campionat național de bust, Nicoleta Luciu ar fi luat aurul fără emoții. Și nu o dată. De la podiumul de Miss România ’99 până la coperțile lucioase de Playboy, traseul ei a fost mai drept decât Calea Victoriei și mai comentat decât vremea la știri.
A pornit frumos, cu coroniță, emoții și rochie de gală, dar adevărata carieră a început când presa a descoperit ceea ce nu putea fi ignorat: centimetrii. Mulți. Foarte mulți. Se vorbea despre ei mai ceva ca despre inflație. 90, 95, 100… nimeni nu mai ținea socoteala exactă, dar toată lumea știa un lucru: Nicoleta era „dotată”. Și nu doar cu ambiție.
A pozat în Playboy fără să clipească, a apărut pe sticlă cu decolteu strategic și a fost rapid trecută la categoria „bombă națională”. În timp ce altele visau la roluri dramatice, ea strângea contracte, coperți și audiență. Se zvonea că a pierdut un contract de lenjerie pentru că nu încăpea în sutiene. Tragedie comercială, nu glumă.
Când s-a pus problema silicoanelor, discuția a devenit serioasă. Presa jubila, publicul calcula, iar Nicoleta știa foarte bine ce face. Nu era doar estetic, era branding. Bustul era marca ei. Și, culmea, fata știa și medicină, că făcuse școală de Cruce Roșie. Deci nu era doar frumoasă, era și informată.
A urmat filmul, cu scene tari, nuditate, povești cu violuri și roluri controversate. Ea? Calmă. „Am pozat în Playboy, ce mare lucru?” – replica perfectă pentru o epocă în care scandalul era monedă de schimb.
Citește și: Imagine rară cu fiica Nicoletei Luciu. Cum arată Kim la vârsta de 14 ani