Masonul român care a rămas definitiv în istorie. Petrache Poenaru a inventat stiloul, însă invenția i-a fost furată

Petrache Poenaru a fost un aprig apărător și susţinător al cauzei Revoluţiei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Eșecul mișcării pornite din Oltenia natală avea să-i îndrepte pașii, fără a se dezice de cauza politică, spre alte orizonturi, unul dintre ele fiind de pionerat. Este vorba de inventarea unui instrument de scris, cunoscut în prezent drept stilou.

Masonul român, care a rămas definitiv în istorie

A venit pe lume la 10 ianuarie 1799, în localitatea Bălceşti din judeţul Vâlcea. Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la câteva rude bogate stabilite în acea frumoasă zonă. Acest lucru avea să fie determinant pentru dezvoltarea sa personală, întrucât și-a însușit o multitudine de concepţii sănătoase despre viaţă.

Primele indicii în acest sens apar pe parcursul facultăţii pe care a urmat-o la Craiova, atunci când devine interesat să se ralieze, prin gândire și efort la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Deoarece nu avea calităţile necesare unui luptător, Poenaru este remarcat de către Tudor Vladimirescu mulțumită calităţilor sale de bun organizator. Astfel, este cooptat în mișcare pe postul de secretar, așa cum relatează giz.ro.

A lansat primul ziar de propagandă

Își asumă acest rol și, ca urmare, se dedică scrisului, lansând primul ziar românesc de opinie doctrinară, de răspândire în mase a unor teorii, care se numea, mai mult decât sugestiv, “Foaia de propagandă”. Practic, în cadrul publicaţiei, Poenaru îşi prezintă într-o manieră echilibrată opţiunile politice în privinţa revoluţiei conduse de Vladimirescu, unul dintre evenimentele ce au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Cu toate că a servit cauze naționale, economice și sociale, aducând în atenția marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene, determinând Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 a avut un un deznodământ tragic. Mulţi dintre panduri au fost uciși. La insistenţele personale ale lui Tudor, Petrache Poenaru fuge în străinătate şi îşi continuă studiile la Berlin şi, ulterior, la Paris.

Inventatorul “condeiului portăreț”

Cunoștințele dobândite de Poenaru în capitalele Germaniei și Franței dau roade. Inteligența îi permite să dezvolte un inedit instrument de scris. În 1827, la doar 28 de ani, românul brevetează un toc cu pompiţă, care la vremea respectivă avea să fie cunoscut sub numele de stilograf. Brevetul de invenţie se numeşte pompos “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.
Practic, apărea în lume primul stilou, care dispunea de un sistem ce împingea cerneala spre vârful în care este montată peniţa printr-o uşoară a apăsare a ţevii. Acest mecanism de funcţionare elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile de pete.

O descoperire ce i-a fost furată

Cu acest prilej, Poenaru a devenit practic primul român care a obţinut un brevet de invenţie. Din nefericire, încă de pe atunci se contura o gravă problemă care avea să devină o obişnuinţă pentru inventatorii români: Poenaru nu a reuşit să-și valorifice noutatea la adevărata ei valoare. Altfel spus, nu a reuşit să lanseze stiloul în producţie de serie, iar acest lucru l-a împiedicat să dezvolte instrumentul de scris într-unul şi mai performant. De altfel, planul său prevedea inventarea unui piston care să asigure o încărcare mai uşoară cu cerneală a stiloului. Aşa cum se întâmplă adeseori în astfel de situaţii, ideea i-a fost preluată în 1884 de către inventatorul Lewis Edson Waterman. Acesta a transformat stilograful într-un veritabil stilou a cărui încărcare se făcea prin intermediul peniţei.

Primul pasager român cu trenul

Cu toate că şi-a petrecut o importantă parte a studiilor la Viena şi Paris, Petrache Poenaru era la curent cu toate noutăţile însemnate petrecute în celelalte ţări, în pofida mijloacelor de informare mai degrabă rudimentare din acea perioadă.

În aces context, vâlceanul află de deschiderea, din 15 septembrie 1830, a primei linii de cale ferată din lume, care făcea legătura între localităţile britanice Liverpool şi Manchester. Cu mai puțin de două luni mai târziu, Poenaru reuşeşte să-şi cumpere un bilet pe respectiva rută şi devine astfel primul român care a călătorit cu trenul. Impresiile pe care i le-a făcut noul mijloc de transport pot părea astăzi hazlii, dar reflectă purul adevăr.

“Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi…”, scria Poenaru.

Promotor al sistemului metric zecimal

La doar trei ani de la inventarea primului tip de stilou, revine în ţară şi se implică în promovarea şi îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, dar şi în structura de conducere politică. Astfel, începând din 1930, Poenaru ocupă postul de şef de masă în Marea Postelnicie, denumirea de atunci a Ministerului de Externe. Un an mai târziu, el participa activ la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, devine profesor de fizică şi de matematică al colegiului Sf. Sava, iar din 1833 este director general al mai multor școli din Ţara Românească, pentru ca în 1845 să intre în Asociaţia Literară.

În paralel, promovează cu succes introducerea sistemului metric zecimal în Muntenia şi contribuie la înfiinţarea Şcolii de Agricultură, în 1935.

Totuși, în ciuda implicării sale active în politică şi evenimente culturale, Poenaru, fire dinamică, nu poate sta departe de revolte şi se alătură Revoluţiei de la 1848. De această dată, nu neapărat împins de spiritului său justiţiar, ci mai ales dorinţei de a face parte din comisia de eliberare a robilor ţigani. Ca urmare a convingerilor sale, intră în conflict cu legea și ajunge pentru o perioadă în închisoare din cauza contribuției sale active la eliberarea acestora.

Ca profesor de matematică, autor al primului curs de geometrie

După ieşirea din detenție, revine la conducerea Marii Postelnicii, devine cofondator al Şcolii de Poduri şi Şosele (1850), ajunge membru în Comisia Documentelor (1857) şi membru în Comisia de Stat. Însă, nimic nu-l poate ține departe de sistemul de învăţământ, consecința însemnând că devine autorul primului curs de geometrie din Țara Românească şi coautor al primului dicţionar francez-român.

Tot în această perioadă, Poenaru este membru în Comisia Tehnică a Departamentului Treburilor din Lăuntru, iar în acest rol a promovat introducerea maşinăriilor. Unul dintre primele mecanisme este o dragă importată din Paris care să ajute la curăţarea de gunoaie a râului Dâmboviţa, din Bucureşti. Ulterior, participă activ la lucrările de construcţie a unei fabrici de cărămizi.

În anturajul lui Cuza

După Unirea Principatelor din 1859, ajunge în anturajul lui Alexandru Ioan Cuza. Modul în care reuşeşte acest lucru a devenit însă controversat: se spune că implicarea sa în masonerie a avut un rol semnificativ mai mare în această apropiere decât inventarea stiloului, contribuţiile sale la învăţământ sau participarea la revoluţiile din 1821 şi 1848.

În 1861 este numit membru de onoare al Societăţii Astra. Însă, probabil, punctul de referinţă al activităţii sale din învăţământ este încununat în 1870, când devine membru al Societăţii Academice Române. Cu această ocazie, Poenaru susţine un discurs în care afirmă că destinul său a fost schimbat de cele cinci luni în care a fost pandur în Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821.

Cinci ani mai târziu, în 1875, Petrache Poenaru a plecat la cele veșnice. Avea 76 de ani.