Mihaela Bilic și adevărul incomod despre ulei:Punem prea mult. Punct

„Noi punem prea mult ulei. Punct. Și, atenție, și grecii, adică să nu uităm că și grecii cu uleiul lor de măsline au niște siluete planturoase, pentru că au același păcat ca și noi”, spune medicul nutriționist Mihaela Bilic. Este o afirmație directă, lipsită de menajamente, dar care surprinde esența unei confuzii alimentare moderne: obsesia pentru tipul „corect” de ulei ne-a făcut să uităm complet de cantitate.

Ce este uleiul de gătit și de ce contează pentru sănătate

În ultimii ani, uleiul de măsline a fost ridicat la rang de simbol al sănătății absolute. A devenit sinonim cu dieta mediteraneană, cu longevitatea și cu prevenția bolilor cardiovasculare. Doar că, așa cum sugerează și Mihaela Bilic, realitatea este mult mai puțin romantică atunci când uleiul este folosit fără măsură.

Uleiul de gătit este, în esență, o grăsime concentrată, extrasă din semințe, fructe sau nuci, care furnizează o cantitate mare de energie într-un volum foarte mic. Din punct de vedere nutrițional, el joacă un rol important, pentru că ajută organismul să absoarbă vitaminele liposolubile A, D, E și K și contribuie la funcționarea normală a creierului, inimii și sistemului hormonal.

Problema apare atunci când această densitate energetică este ignorată și uleiul este tratat ca un ingredient banal, turnat din abundență, fără conștientizarea impactului metabolic.

Beneficii reale, dar strict condiționate de moderație

Folosite corect, uleiurile pot avea efecte benefice clare. Grăsimile mononesaturate și polinesaturate pot ajuta la menținerea unui profil lipidic mai bun, contribuind la reducerea colesterolului LDL și la protejarea sistemului cardiovascular. Uleiurile nerafinate aduc și antioxidanți valoroși, precum vitamina E, care combat stresul oxidativ și inflamația. În plus, anumite uleiuri furnizează acizi grași esențiali, indispensabili pentru sănătatea pielii, a sistemului nervos și a proceselor hormonale.

Toate aceste avantaje sunt însă valabile doar atunci când uleiul este consumat în cantități mici și integrate într-o alimentație echilibrată.

De ce cantitatea bate întotdeauna tipul

Indiferent dacă vorbim despre ulei de măsline, de avocado sau de floarea-soarelui, toate uleiurile au aproape aceeași valoare energetică. Sunt aproape în totalitate grăsime și furnizează aproximativ nouă calorii pe gram. O singură lingură poate aduce peste o sută douăzeci de calorii, fără fibre, fără proteine și fără senzația reală de sațietate.

Atunci când aceste linguri se adună zi de zi, surplusul caloric devine inevitabil. Organismul nu „știe” dacă acea energie provine dintr-un ulei premium sau dintr-unul banal. El reacționează la cantitate, nu la reputație.

Uleiul de măsline: sănătos în teorie, problematic în exces

Uleiul de măsline extra-virgin rămâne o grăsime de calitate, cu un profil lipidic favorabil și compuși bioactivi valoroși. În doze moderate, poate susține sănătatea cardiovasculară. Însă, atunci când este folosit din abundență, avantajele se estompează rapid.

Un consum mare de ulei de măsline aduce un aport caloric ridicat, ușor de „băut” sau de turnat peste mâncare, fără ca organismul să transmită semnale clare de sațietate. În timp, acest lucru favorizează acumularea de grăsime corporală și poate contribui la apariția ficatului gras, mai ales atunci când uleiul este asociat cu pâine albă, paste sau alte surse de carbohidrați rafinați. Digestia poate deveni mai lentă, iar disconfortul abdominal nu este deloc rar.

Cu alte cuvinte, uleiul de măsline nu este mai puțin „îngrășător” decât alte uleiuri atunci când este consumat în exces. Diferența este una de calitate a grăsimii, nu de impact energetic.

Paradoxul mediteranean, privit fără idealizare

Dieta mediteraneană este adesea invocată ca argument suprem în favoarea uleiului de măsline. În forma ei tradițională, aceasta presupune însă mese simple, porții moderate și o abundență de legume, leguminoase, pește și alimente bogate în fibre. Uleiul este prezent, dar folosit cu măsură, ca ingredient, nu ca element dominant.

Când acest model este copiat superficial, prin salate înecate în ulei și gătit zilnic cu cantități mari „pentru că e sănătos”, rezultatul nu mai este o dietă mediteraneană, ci una hipercalorică. Exact aici se explică observația Mihaelei Bilic despre siluetele planturoase din sudul Europei: uleiul bun, folosit prost, nu mai este un aliat.

De ce excesul de ulei trece atât de ușor neobservat

Uleiul nu se mestecă, nu ocupă volum în stomac și nu oferă senzația de sațietate pe care o dau alimentele solide. Din acest motiv, este una dintre cele mai insidioase surse de calorii din alimentație. Două sau trei linguri adăugate „din reflex” pot echivala cu energia unei mese întregi, fără ca acest lucru să fie perceput conștient.

Pentru majoritatea adulților sănătoși, una sau două linguri de ulei pe zi, din toate sursele cumulate, sunt suficiente. Restul grăsimilor ar trebui să provină din alimente integrale, precum peștele, nucile, semințele sau avocado, care aduc și fibre, proteine și sațietate reală. În acest context, uleiul ar trebui privit ca un condiment, nu ca un aliment de bază.

Mesajul Mihaelei Bilic este incomod tocmai pentru că demontează un mit popular: nu tipul greșit de ulei ne creează probleme, ci cantitatea prea mare. Inclusiv atunci când vorbim despre uleiul de măsline.

CITEȘTE ȘI:  Profesorul Dănăilă avertizează: alimentația deficitară face bătrânețea greu de dus în stare de sănătate

Dr. Beatrice Mahler explică: de ce tusea este un mecanism de apărare și când devine un semnal de alarmă