O fotografie de noapte, rătăcită ani buni și recuperată acum din arhiva CANCAN.RO, readuce în față o poveste de acum 17 ani. O viață de om, comprimată într-un cadru neclar, cu gesturi mici și semnificații mari. Doi tineri, un drum comun pentru o vreme și o lecție veche cât lumea mondenă: like father, like son.
Este târziu. Atât de târziu încât ora nu mai contează. Cei doi pleacă de undeva sau ajung acasă — negura timpului s-a așternut peste detalii, iar amintirea a rămas fără subtitrări. Dar fotografia există. Și asta e suficient.
În imagine, Marina Dina coboară privirea și se preface că își aranjează părul. O manevră veche, perfecționată în epoca blitzurilor agresive: când nu vrei să apari, te ascunzi la vedere. Gestul e studiat, reflex, aproape elegant. Marina știa deja jocul.
Lângă ea, Alin Cocos zâmbește ușor. Nu e zâmbetul larg al cuiva care vrea să fie recunoscut, ci unul indiferent, de cowboy urban, desprins parcă dintr-un western vechi. Privirea nu caută camera. Cocoșul-tot cocoș.
Preferința pentru blonde nu e un detaliu întâmplător. E o constantă. Fiul urmează, fără să-și propună, tiparul tatălui. Dorin Cocos a scris, fără să vrea, un manual de viață mondenă pe care Alin l-a citit din scoarță-n scoarță.
Nu e vorba doar de gusturi. E vorba de atitudine: siguranța calmă, pasul ușor, zâmbetul controlat. Un fel de a fi care spune totul fără să explice nimic. În poza asta, comparația e inevitabilă și perfectă: like father, like son.
Pentru Alin Cocoș, notorietatea n-a fost niciodată un scop în sine. A apărut în poze, în cercuri selecte, în nopți lungi, dar rareori a vorbit. Prezența lui a fost constantă, dar discretă — o combinație rară într-o lume a excesului.
Zâmbetul din fotografie spune exact asta: „sunt aici, dar nu mă vedeți”. Un paradox care funcționează perfect în Bucureștiul de noapte.

La momentul fotografiei, Marina Dina era în plină ascensiune mediatică. Televiziune, pictoriale nud, apariții constante. Era genul de prezență care umplea cadrele fără să forțeze. Știa când să zâmbească, când să tacă și, mai ales, când să evite camera.
În poza din arhivă, exact asta face. Nu e teamă. E strategie. Marina juca deja pe termen lung, într-o lume în care imaginea rămâne, iar explicațiile se schimbă. Totuși, a fost una din cele mai prost plătite iepurașe Playboy, probabil prea comodă pentru a negocia la sânge.
De pomină rămas prietenia cu Bianca Drăgușanu și mai ales declarațiile Marinei. Marina Dina nu și-a ascuns admirația față de Bianca Dragusanu, declarând public că este „atât de frumoasă încât întrece orice limită” și că, dacă ar fi fost bărbat, ar fi fost serios tentată să o cucerească. Afirmațiile, făcute fără ocolișuri, au alimentat atunci rumoarea mondenă și au transformat admirația într-un mic scandal savuros de tabloid.
Arhivele își amintesc și altceva. O noapte celebră, un scandal care a făcut turul orașului. În Club Bamboo, spiritele au explodat după un gest nepotrivit: un fotbalist al „câinilor” ar fi tras de păr o fată din gașca lui Alin Cocoș.
Ce a urmat e deja legendă urbană: tricouri rupte, pahare zburate, pumni și picioare care au venit din toate direcțiile. Martorii vorbeau despre o coregrafie violentă, calculată, cu o regulă nescrisă: nu la față, să nu rămână urme. O lecție dură, predată rapid, într-un club cu porțile închise până dimineața.
Relațiile lui Alin Cocoș au fost, de-a lungul timpului, discrete, dar intense. Despărțiri, împăcări, influențe din exterior și reguli care nu se discutau public. Un detaliu mereu prezent în ecuație a fost figura mamei vitrege, Elena Udrea, despre care apropiații spuneau că avea standarde clare privind femeile din viața fiului.
În acest context, relația cu Marina Dina a fost una dintre cele mai vizibile. Nu prin declarații, ci prin imagini. Iar fotografia din arhivă e cea mai bună dovadă.
Anii aceia au fost o altă lume. Cluburile nu dormeau, paparazzii nu oboseau, iar nopțile începeau târziu și se terminau dimineața. Pictorialele Playboy, prieteniile strânse, rivalitățile mărunte — toate făceau parte dintr-un decor care azi pare aproape exotic.
Marina Dina era una dintre figurile centrale ale acelei perioade. Alin Cocoș era parte din peisaj, dar niciodată în prim-plan. Un echilibru fragil, dar eficient.
Au trecut 17 ani. O viață de om. Marina Dina a ales un drum diferit, mai liniștit, departe de reflectoare. Alin Cocoș a ales discreția totală. Dar fotografia a rămas. Și, odată cu ea, o stare. Una care arată exact cum erau vremurile: grăbite, sigure pe ele, fără nevoia de explicații.
Poza care a aprins anii 2000: Bogdan Stelea și Lili Sandu, cuplul care a trăit totul la extrem