O istorie a cărților de tarot. Misterul și originea tarotului

Mistice, enigmatice și puternice, cărțile de tarot își trag forța din imaginile lor neobișnuite. Astăzi sunt cel mai bine cunoscute pentru divinație și ghicit, însă, la origine, tarotul a fost un joc de cărți jucat pentru distracție. Simbolismul și originile sale rămân misterioase, dar vom pătrunde acum prin ușa întredeschisă a poveștii tarotului.

Ce este tarotul

Tarotul este alcătuit dintr-un pachet de 78 de cărți, dintre care 22 sunt cărți de triumf, cunoscute sub numele de „Arcana Majoră”, iar 56 sunt cărți numerale, denumite „Arcana Minoră”. Arcana Majoră include figuri arhetipale precum Împăratul, Diavolul și Nebunul, elemente astrologice precum Soarele, Luna și Steaua, dar și alte simboluri eclectice, cum ar fi Forța, Turnul și Moartea. Aceste imagini concentrează teme universale și idei fundamentale despre experiența umană.

Culorile tarotului și semnificațiile lor

Spre deosebire de cărțile de joc obișnuite, care folosesc culorile franceze – pică, treflă, cupă și caro – tarotul utilizează culorile italiene: săbii, cupe, monede și bâte sau bastoane. În tarotul contemporan, aceste culori sunt interpretate ca reprezentând diferite aspecte ale vieții sau cele patru elemente: săbiile simbolizează gândurile sau aerul, cupele emoțiile sau apa, monedele ori pentaclurile aspectele materiale sau pământul, iar bățele sau bastoanele acțiunile sau focul. Există și ipoteza că, inițial, aceste simboluri ar fi reprezentat clasele sociale – aristocrația, clerul, negustorii și țăranii.

Originile istorice ale tarotului

Originea evazivă a tarotului a fost atribuită de-a lungul timpului Indiei, Egiptului, dar și invenției hârtiei și a cărților de joc în China și Coreea, la începutul secolului al XII-lea. Abia în secolul al XV-lea tarotul a pătruns în Europa, cel mai probabil prin porturile Veneției, într-o perioadă de apogeu a comerțului maritim. Asemenea altor jocuri de cărți, tarotul a fost un produs al schimburilor interculturale, fiind folosit de negustori, comercianți și marinari ca formă de divertisment în timpul călătoriilor lungi.

Printre cele mai vechi cărți de tarot păstrate se numără patru cărți italiene rare din secolul al XV-lea, pictate manual și aurite, aflate astăzi în colecția Muzeului Victoria and Albert.

Tarotul în Renașterea italiană

Frumusețea și simbolismul acestor cărți îi încântau și îi distrau pe nobilii care jucau cărți în curțile Renașterii italiene. Tarotul era un joc de tip „truc” sau „triumf”, în care cărțile mai mari le învingeau pe cele mai mici. Imaginile erau ușor recognoscibile pentru jucători și includeau aluzii la mitologia clasică, dar și la însemnele heraldice ale familiilor aristocratice. De exemplu, Valetul de Monede afișează emblema heraldică a familiei Visconti, reprezentată prin soarele arzător.

Ordinea Arcanei Majore și influența carnavalurilor

Ordinea specifică a Arcanei Majore ar putea avea la bază procesiunile de carnaval din Renaștere, parade dramatice cu interpreți costumați care reprezentau povești din folclor și religie. Aceste spectacole simbolice includeau figuri precum cele întâlnite pe cărțile de tarot, de exemplu Diavolul, și teme precum Dreptatea. Ele ofereau divertisment unei populații în mare parte analfabete, dar aveau și un rol educativ, transmițând lecții morale. Această structură rezonează cu interpretarea ulterioară a tarotului ca o călătorie simbolică de la nebunie la înțelepciune.

Tarotul și apariția divinației

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cărțile de tarot au început să fie folosite pentru ghicit. În anii 1770, Etteilla, născut Jean-Baptiste Alliette, autoproclamat maestru al cartomanției, a creat primul pachet de cărți destinat special divinației. El a folosit un pachet cu culori franceze pentru a preda arta citirii cărților. Până în anii 1780, mai mulți autori au introdus pentru prima dată misticismul în interpretarea tarotului, declarând origini egiptene ale acestuia, afirmații care rămân neconfirmate. După ce a luat cunoștință de aceste teorii, Etteilla a început să includă tarotul în activitatea sa de cartomanție.

Secolul al XIX-lea și ocultismul

Interesul pentru ocultism a înflorit în secolul al XIX-lea, iar tarotul a câștigat popularitate ca instrument de divinație. În 1861, ocultistul francez Eliphas Levi, născut Alphonse Louis Constant, a publicat cartea Dogma et Rituel de la haute magie, transformând tarotul dintr-un joc de salon într-un instrument ezoteric destinat ocultiștilor serioși. În această perioadă, mai multe elemente ale tarotului au fost modificate pentru a se potrivi unei combinații de credințe provenite din diferite religii și mitologii, precum numerologia și Cabala. Levi a introdus și termenii „Arcana Majoră” și „Arcana Minoră” pentru a desemna cărțile de triumf și cele numerale.

Tarotul modern și influența britanică

Tarotul a fost introdus în Marea Britanie în 1886, odată cu traducerea în limba engleză a lucrării lui Levi de către Arthur Edward Waite. Doi ani mai târziu, a fost fondat Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii, o societate dedicată studiului ocultismului și practicii magiei ceremoniale. Ca membri ai acestui ordin, Arthur Edward Waite și Pamela Colman Smith s-au întâlnit, iar colaborarea lor a dus la crearea unuia dintre cele mai recognoscibile pachete de tarot tipărite până astăzi.

Pachetul Rider–Waite–Smith, cu ilustrațiile iconice ale Pamelei Colman Smith, a fost publicat pentru prima dată în 1909. A fost primul pachet care a prezentat cărți numerale complet ilustrate, permițând citirea intuitivă. Deși Waite a oferit instrucțiuni precise pentru designul Arcanei Majore, Pamela Colman Smith a avut libertate totală în crearea Arcanei Minore. Această abordare a avut un impact durabil asupra designului cărților de tarot, multe pachete moderne folosind și astăzi simbolistica creată de ea.

Tarotul în prezent

În ultimii ani, interesul pentru tarot a cunoscut o nouă creștere, susținută și de apariția unor comunități online. Deși simbolistica tradițională rămâne prezentă, artiștii și designerii contemporani au reimaginat și reinterpretat limbajul vizual al tarotului, adaptându-l sensibilităților și temelor moderne.

CITEȘTE ȘI Horoscop Pești 2026: un an al eliberării, al iubirii intense și al afirmării personale

 Cartea de Tarot a zilei de 10 ianuarie 2026. Ziua adevărului spus cu mintea limpede adusă de Regele de Spade