În arhiva CANCAN.RO am găsit zilele trecute un plic. Nu orice plic. Unul cu flori de tei. Miroseau frumos și nu erau singure. Erau însoțite de o poză. O poză de la începutul anilor 2000. Cu băieții de la O-Zone. Și de aici începe o poveste care nu miroase doar a tei, ci a succes global, bani mulți, oboseală cruntă și un refren pe care n-ai cum să-l mai scoți din cap nici azi.
În poză îi vedem pe Dan Balan, Radu Sîrbu și Arsenie Todiraș (cunoscut ulterior ca Arsenium). Sunt în spatele scenei. Mă rog, „backstage” e mult spus. Sunt efectiv după cortină, cu microfoanele în mână, așteptând să intre. Mai ahi, mai ahoho, mai un pas înapoi, mai un pas în față. Emoții. Tinerețe. Zero figuri.
Și nu poza a rupt. A rupt melodia. Dar hai să nu sărim peste poză, pentru că e esențială ca să înțelegem ce a urmat.Văzând poza, prima reacție a fost să spun: „Ia uite, frate, cum se îmbrăcau ditamai starurile!”. Simplu de tot. Cămașă, blugi, în picioare ce s-o fi nimerit și nelipsiții ochelari de soare. Șmecherie adevărată. Fără stylist, fără moodboard, fără „concept de turneu”.
Și aici e marea lecție: muzica bună bate orice outfit. Dacă melodia e bună, poți fi îmbrăcat și ca tataie când mergea să ridice pensia restantă. Sigur că și look-ul contează, dar când refrenul intră direct în cap, hainele devin detalii.
Nu stăm mult pe outfit. Respect maxim. La ce hituri au făcut, se pot îmbrăca și azi în pijamale de spital.
Hai să fim corecți până la capăt. O-Zone au făcut două piese care au rupt efectiv: „Dragostea Din Tei” și „Despre Tine”. Foarte apropiate ca sound. Dar de ce nu? Dacă a mers o dată, merge și a doua oară. Rețetă testată, validată, multiplicată.
Eu, mare rocker, cu gusturi „mai șmechere”, recunosc fără rușine: mi-a intrat și mie melodia în ureche. Eram culmea, prin Germania, când s-a lansat. Și era peste tot. Radio, cluburi, supermarketuri, benzinării. N-aveai scăpare. Numa numa iei.
Pentru cei care au prins doar refrenul, O-Zone s-a format la Chișinău, în 1999, inițial ca proiect solo al lui Dan Bălan. Formula care a consacrat trupa a fost trio-ul: Bălan, Sîrbu și Todiraș.
În 2003, lansează „Dragostea Din Tei” și, din acel moment, nimic nu mai e la fel. Piesa ajunge pe locul 1 în topuri din zeci de țări, inclusiv în Europa Occidentală, și e difuzată intens în SUA. Devine una dintre cele mai cunoscute piese non-engleze din istoria popului. Remixurile, coverurile și fenomenul „Numa Numa” explodează online înainte ca internetul să știe ce e viralul. Nu era insta, nici Tik-Tok, nici Facebook. Teren viran. Și au spart nene!

Trupa a lansat trei albume de studio: Dar, Unde Ești… (1999), Number 1 (2003) și DiscO-Zone (2004). Stilul era clar: dance-pop, eurodance, puțin latin, mult refren care te prinde din prima. Energie de club, indiferent că erai în Chișinău, Milano sau Köln.
Întrebarea apare mereu: câți bani au făcut O-Zone?
Nu există o cifră oficială unică, dar estimările realiste spun așa:
– „Dragostea Din Tei” a vândut peste 12 milioane de copii la nivel mondial
– Venituri brute din vânzări și drepturi conexe: 10–15 milioane de euro
– Concerte între 2003 și 2005: zeci de show-uri sold-out, onorarii de 50.000–100.000 € pe concert
– Venituri brute din concerte: 5–7 milioane de euro
La care se adaugă licențe, reclame, remixuri și meme-uri. Total realist: 20–30 de milioane de euro generate de fenomen.
Dar banii nu s-au împărțit egal. Cine a scris piesa a câștigat cel mai mult. Adică Dan Bălan. Probabil 10+ milioane de euro în timp. Ceilalți membri? Sume respectabile, dar mult mai mici.
În 2005, O-Zone s-a oprit. Fără scandal monstru. Fără telenovelă. Doar un cumul de factori clasici pentru trupele care explodează prea repede.
Dezechilibrul financiar, pentru că drepturile de autor contează enorm. Oboseala extremă, pentru că între 2003 și 2005 au trăit într-un turneu continuu. Presiune mediatică, promovare în mai multe țări simultan, zero pauză. Burnout curat. Trupa nu a avut timp să se așeze. Și când nu te așezi, te rupi.
O-Zone rămâne un simbol al popului est-european care a cucerit lumea. „Dragostea Din Tei” este și azi un evergreen, prezent în reclame, meme-uri și coloane sonore. Produce bani, produce nostalgie, produce zâmbete.
Iar poza din arhiva CANCAN? E dovada că uneori, din Estul European prăfuit și înapoiat- cum ne consideră unii, cu microfoanele în mână și haine simple, poți ajunge să cucerești planeta.
Jojo, pe vremea când situația era albastră. Dar doar la propriu