Amore mio, astăzi nu gătim doar o pastă. Astăzi gătim o legendă. Pasta Queen te ia de mână, te duce la Roma, apoi mai departe, în Amatrice, și îți arată cum din doar câteva ingrediente poate ieși o capodoperă. Pregătește tigaia, cuore mio, pentru că l’amatriciana nu e doar mâncare – e pasiune, tradiție și un pic de „che figata!”.
Tesoro mio, dacă ai călcat vreodată pe străzile Romei, sigur ai întâlnit cele patru paste sacre ale Cetății Eterne: carbonara, gricia, cacio e pepe și l’amatriciana. Dintre toate, doar una e roșie, focosa, plină de personalitate. Da, ea este, amatriciana, singura care îmbrățișează roșia și o transformă într-o simfonie. Guanciale, roșii San Marzano, pecorino, piper și puțin chilli. Puține ingrediente, dar mamma mia, cum cântă împreună!
Piccolo, adevărul e că amatriciana nu s-a născut la Roma. A devenit celebră acolo, certo, dar vine din micul oraș Amatrice, aflat la aproximativ două ore distanță. Iar rețeta, attenzione, are aproape 1000 de ani. Pe vremuri, ciobanii duceau cu ei în munți guanciale și brânză, găteau pe foc deschis și făceau pastă proaspătă chiar acolo, în câmp. Che roba!
La început, însă, sosul nu era roșu. Fără roșii. Era amatriciana bianca, foarte asemănătoare cu ceea ce azi numim gricia. Abia prin anii 1700, când roșiile au început să fie acceptate în bucătăria italiană, sosul a devenit roșu, pasional, așa cum îl iubim azi.
Prima poveste spune că, după ce Amatrice a fost distrus de invadatori spanioli în 1529, supraviețuitorii au fugit spre Napoli, unde roșiile erau deja folosite. Au gustat, au zis „ma dai!” și le-au adăugat în rețetă. A doua teorie vorbește despre influența Americilor, de unde au venit roșiile și ardeiul iute. Indiferent de drum, rezultatul este- buonISSIMO.
Ascultă-mă bine, zuccherino, și nu schimba ingredientele. Che palle cu improvizațiile!
Ingrediente (4 porții):
2 linguri ulei de măsline (aprox. 30 ml)
110 g guanciale (sau pancetta, dacă chiar n-ai de ales), tăiat cuburi de ~1,5 cm
1 ceapă roșie mică, tăiată subțire
sare
piper negru proaspăt măcinat
½ linguriță fulgi de ardei iute (sau după gust)
800 g roșii decojite din conservă, zdrobite (ideal San Marzano)
340 g paste (bucatini, rigatoni sau spaghetti)
1 cățel de usturoi ras fin (opțional, bravissimo dacă-l folosești discret)
pecorino romano ras fin, din belșug
Fierbe pastele în multă apă cu sare. Într-o tigaie mare, la foc mic spre mediu, încălzește uleiul și adaugă guanciale. Lasă-l să-și lase grăsimea încet, 10–15 minute, fără grabă. Adaugă ceapa și gătește până devine moale și ușor rumenită. Presară fulgii de chilli și lasă-i să se trezească în grăsime.
Adaugă roșiile, sare și piper, redu focul și lasă sosul să bolborosească domol 15–20 de minute. Fierbe pastele al dente, păstrează puțină apă de la ele, apoi transferă-le direct în sos. Amestecă, adaugă puțină apă de paste dacă e nevoie și mai gătește 3–4 minute. La final, usturoiul crud, dacă-l folosești, doar cât să-și spună povestea. Oprește focul. Pecorino. Mult pecorino. Che bello!
Cuore mio, amatriciana e istorie, migrație, supraviețuire și bucurie. Din șase ingrediente, o mie de ani și multă dragoste. Mănânc-o cu respect, cu poftă și cu un zâmbet larg. Și nu uita: dacă ingredientele sunt bune, nu ai cum să greșești. Bravo!
CITEȘTE ȘI: Pasta Queen te răsfață cu Pesto Salmon Pasta.Cină ca la restaurant, direct din bucătăria ta