Petrecerea care a golit magazinele din URSS: cum au băut sovieticii toată vodca după victoria din al Doilea Război Mondial

Pe 9 mai 1945, Uniunea Sovietică a aflat că Germania nazistă a capitulat. După patru ani de război devastator, vestea victoriei a declanșat o explozie de bucurie cum rar s-a mai văzut. Oamenii au ieșit pe străzi în toiul nopții, au cântat, au dansat și au petrecut aproape o zi întreagă. Problema? După aproximativ 22 de ore de sărbătoare continuă, în multe orașe nu se mai găsea vodcă nici pentru un ultim toast.

În noaptea de 9 mai 1945, la ora 1:10, radioul sovietic a transmis anunțul oficial: Germania nazistă capitulase. Vestea a fost citită de celebrul crainic Yuri Levitan, vocea care anunțase toate momentele importante ale războiului.

Petrecerea care a golit magazinele din URSS

Reacția a fost instantanee. Oamenii au ieșit pe străzi fără să mai aștepte dimineața. În Moscova și în alte orașe sovietice, martorii povestesc că mulți locuitori au ieșit chiar în pijamale sau în haine de casă, atât de repede s-au grăbit să sărbătorească.

Străzile s-au umplut în câteva minute. Oamenii cântau, se îmbrățișau, dansau și strigau de bucurie. După ani de bombardamente, foamete și pierderi uriașe, vestea victoriei a fost pentru milioane de oameni o descărcare emoțională uriașă.

Sărbătoarea nu s-a oprit după câteva ore. De fapt, abia începuse. În multe orașe ale Uniunii Sovietice, oamenii au petrecut aproximativ 22 de ore fără oprire. În tot acest timp, s-au făcut toasturi, s-au deschis sticle și s-au cântat cântece de război.

Bineînțeles, băutura principală era vodca, simbolul petrecerilor rusești. Potrivit relatărilor din presă și memoriilor epocii, până când Iosif Stalin a ținut discursul oficial despre victorie, stocurile de vodcă din multe magazine dispăruseră deja.

De ce s-a ajuns la „criza de vodcă”

Un jurnalist din acea perioadă povestea că a fost norocos că a cumpărat o sticlă imediat ce a ajuns la gară. A doua zi, pe 10 mai 1945, scria el, nu se mai găsea vodcă în Moscova — o băuseră pe toată. Deși pare o glumă istorică, situația are explicații foarte concrete.

Războiul distrusese economia

În 1945, Uniunea Sovietică era devastată economic. Multe fabrici fuseseră distruse, iar producția de alcool scăzuse mult.

În plus, o mare parte din producția de vodcă fusese direcționată către armată, nu către populația civilă.

Bucuria colectivă a fost uriașă

Sfârșitul războiului a fost pentru sovietici un moment aproape imposibil de descris.

URSS pierduse aproximativ 27 de milioane de oameni în conflict. Aproape fiecare familie fusese afectată.

Așa că, atunci când victoria a fost anunțată, oamenii au sărbătorit fără limite.

Vodca era deja parte din viața soldaților

Un detaliu interesant este că vodca avea deja un rol oficial în armată.

Soldații Armatei Roșii primeau zilnic „100 de grame de vodcă”, o rație cunoscută sub numele de „porția comisarului”.

Această băutură era considerată utilă pentru moralul trupelor și pentru a-i ajuta pe soldați să reziste condițiilor dure de pe front.

Așa că atunci când războiul s-a terminat, pentru mulți sovietici un lucru era clar: victoria trebuia să fie sărbătorită cu vodcă.

Mit sau realitate?

Istoricii spun că expresia „Rusia a rămas fără vodcă” trebuie luată cu un strop de ironie.

Nu există dovezi că întregul stat sovietic ar fi rămas literalmente fără alcool. Totuși, în foarte multe orașe, inclusiv la Moscova, magazinele și depozitele locale au fost golite rapid.

Așa că, măcar pentru o zi, legenda pare destul de credibilă.

O petrecere pe care istoria nu a uitat-o

Ziua de 9 mai 1945, cunoscută astăzi drept Ziua Victoriei, rămâne una dintre cele mai intense sărbători din istoria Rusiei.

După ani de război, foamete și pierderi, oamenii au avut în sfârșit un motiv uriaș de bucurie.

Și dacă pentru asta au golit stocurile de vodcă ale orașelor sovietice, probabil nimeni nu a avut nimic de obiectat.

CITEȘTE ȘI:  Locul de pe Pământ unde Soarele răsare o singură dată pe an. Fenomenul spectaculos de la Polul Nord

Puțini știu: ketchupul era vândut ca medicament în anii 1830. Povestea sosului care se găsea în farmacii