„Poarta către Iad” din deşertul Karakum se închide de către autorități. Care e motivul

Spectacolul infernal al flăcărilor care ies din Darvaza, craterul din Turkmenistan temut și venerat ca „Poarta către Iad”, s-a estompat semnificativ după peste cincizeci de ani de ardere continuă.

Guvernul din Turkmenistan a anunțat că incendiul masiv din craterul situat în inima deșertului Karakum este acum în mare parte sub control.

Anunțul marchează o piatră de hotar istorică în eforturile de mediu și de gestionare a resurselor ale statului din Asia Centrală.

Cum a apărut „Poarta către Iad” din deșert

Povestea craterului de gaz Darvaza a început în 1971, când oamenii de știință sovietici au încercat să studieze și să gestioneze scurgerile de metan din deșert.

Săpând în ceea ce credeau că este o bulă micuță de gaze naturale, ei au străpuns din greșeală peretele unui câmp masiv subteran de gaze naturale.

Când platforma de foraj și echipamentele asociate s-au prăbușit brusc în peștera de dedesubt, gazele toxice au început să iasă necontrolat.

Pentru a preveni răspândirea vaporilor nocivi, echipa de savanți a decis să aprindă metanul, sperând că acesta va arde complet și se va stinge de la sine în câteva zile.

Savanții s-au înșelat.

În loc de o stingere rapidă, craterul s-a transformat în cel mai de durată incendiu provocat de om.

Vizibil de la kilometri distanță, craterul de 200 de metri în flăcări a devenit un punct de reper bizar și înfricosător, atrăgând aventurieri, oameni de știință și turiști deopotrivă.

„Poarta către Iad”, un motiv de mândrie națională

Acum numit oficial „Strălucirea Karakum”, craterul de gaz Darvaza a fost atât o sursă de mândrie națională, cât și un simbol al proastei gestionări a mediului.

Flăcările și căldura care se ridică din crater au atras atenția lumii, dar au adus și îngrijorări, scrie THE TIMES OF CENTRAL ASIA.

Infiltrațiile de metan din crater au devenit o problemă majoră de mediu, contribuind la emisiile de gaze cu efect de seră.

Mai mult, unii localnici care trăiesc în condițiile dure din deșert au susținut de mult timp că craterul ar trebui să fie stins, invocând riscuri pentru sănătate și pierderi economice din cauza risipei de gaze naturale valoroase.

Cu toate acestea, încercări repetate de-a lungul deceniilor nu au reușit să stingă incendiul.

Cum au reușit autoritățile să stingă „Poarta către Iad”

Eforturile de stingere a „Porții către Iad” au atins un punct de cotitură decisiv în ianuarie 2022, când președintele de atunci, Gurbanguly Berdimuhamedov, a ordonat stingerea flăcărilor, subliniind efectele dăunătoare ale incendiului asupra mediului și banii irosiți care ar fi putut fi făcuți de pe urma rezervelor de gaz.

De data aceasta, Turkmengaz, compania energetică de stat, a lansat un efort susținut care a implicat forarea a mai multor puțuri suplimentare în jurul craterului pentru a capta și devia metanul.

Potrivit Irinei Lurieva, director la Turkmengaz, aceste operațiuni au redus semnificativ volumul și intensitatea incendiului.

„În timp ce înainte, strălucirea masivă a incendiului era vizibilă de la kilometri distanță, astăzi rămâne doar o combustie slabă”, a declarat Lurieva.

Datele independente din satelit au confirmat succesul, arătând o reducere de trei ori a emisiilor de metan.

Ce impact a avut craterul asupra locuitorilor din zonă

Situl Darvaza are propria sa istorie întunecată.

Așezarea Darvaza din apropiere, care înseamnă „poartă” în turkmenă, era cândva o comunitate înfloritoare aproape de câmpul de foraj sovietic înainte de dezastru.

În timp ce unii cred că focul a fost aprins intenționat de sovietici, o legendă spune cum un păstor local, frustrat de fumul care îi otrăvește oile, a dat foc unui cauciuc și l-a rostogolit în crater.

Istoria regiunii a luat o altă întorsătură în 2004, când președintele de atunci, Saparmurat Niyazov, a ordonat relocarea forțată a sătenilor din Darvaza, declarând că așezarea strică priveliștea.

Locuitorii au avut la dispoziție doar o oră pentru a-și împacheta lucrurile înainte de a fi expulzați.

Astăzi, o mână de săteni strămutați încă trăiesc în case improvizate la marginea deșertului, mulți câștigându-și traiul de pe urma turiștilor care vin să vadă craterul.

(Citește și: Prima țară care va fi evacuată din cauza încălzirii globale. Unde se vor muta localnicii)