Poza din arhiva CANCAN care i-a prevestit căderea: de la milionarul nopților de club la faliment și dispariție din lumina reflectoarelor

Irinel Columbeanu defilează într-o fotografie din perioada de glorie, într-un club unde banii curgeau, gagicile erau „piesă”, iar viața părea un party fără sfârșit. Imaginea, scoasă recent din arhiva CANCAN.RO, a fost găsită lângă o invitație la o seară de rugăciune la Biserica Apostolică din Fundeni. De la club la cult, de la șampanie la psalmi: Bucureștiul chiar le-a văzut pe toate.

Irinel, poză de club, destin de altar

Există o fotografie cu Irinel Columbeanu din vremurile bune. Foarte bune. Genul de poză făcută într-un club unde muzica era prea tare, luminile prea proaste și lumea prea sigură că a prins viața de gâtlej. Irinel intră în cadru hotărât, ca un om care n-are nici griji, nici rate, nici somn. Lângă el, un sfert de femeie – o gagică piesă, cum se zicea pe atunci. Unii jură că era Anna Lesko. Sincer? Ar fi fost ceva absolut normal.

Banii nu erau o problemă. Afacerile erau combinații. Vilele erau palate. Petrecerile erau zilnice. Femeile? Femeile roiau ceva de  speriat, dar Irinel nu se speria.

Cine ar fi crezut că totul urma să se ducă pe copcă?

Poate nimeni. Sau poate doar poza. Dacă te uiți mai atent la cum e îmbrăcat, parcă vezi un spoiler de destin. Cămașa albă de club aduce suspect de mult cu cămașa albă din care, ani mai târziu, avea să iasă botezat, liniștit și cu Domnul în suflet. Doar că atunci nu era o cămașă de credincios, ci o piesă exotică, gen maharajah de Dorobanți: un sherwani, ceva între prinț indian și milionar de tranziție.

Irinel face un pas în poză. Și încă unul. Fără să știe că fiecare pas îl duce mai aproape de faliment și de Dumnezeu.

Domnul a dat. Domnul a luat. Statul a închis ochii.

Bani, firme și Bahamas, fratele meu

În spatele cluburilor și al aparițiilor mondene, se muncea. Nu la sală, nu la birou, ci la inginerie financiară. Din aia fină, cu firme-fantomă, contracte încrucișate și bani care călătoreau mai mult decât Irinel.

În 1993 apare Techno Konsult LTD, direct din Bahamas – paradis fiscal, nu glumă. Capital social: 5.000 de dolari, cât să nu bată la ochi. Un an mai târziu, poc! Două firme în România, în aceeași zi, cu același administrator. Coincidență? Nu prea.

Urmează combinații cu BTT, investiții pe Calea Victoriei, milioane mutate dintr-un buzunar în altul, TVA rambursat, statul păgubit, Camera de Conturi mirată. Nimeni nu recuperează nimic. România își face treaba: constată și merge mai departe.

Banii se plimbă frumos: România – Elveția – Bahamas. Se întorc curați, albi, ca o cămașă de botez.

Verigă slabă? Nu.
Verigă perfectă.

Femei, orgolii și tabloide

Pe plan sentimental, Irinel era un magnet. Romanița Ciobanu, apoi Anna Lesko, scandaluri, declarații, dezmințiri, exclusivități. Presa mânca din palma lui.

Apoi intră în scenă Monica Gabor. Tânără, frumoasă, lansată, promovată, purtată ca un trofeu. Irinel devine „tatăl fotomodelelor”, omul care vede potențial unde alții văd doar picioare lungi.

El nu promitea iubire. El promitea upgrade. Și liniște financiară.

Anii trec. Combinațiile se subțiază. Procesele se îngroașă. Banii se duc. Cluburile se închid. Vilele se vând. Poza rămâne.

Irinel ajunge fix unde nimeni nu paria că ajunge: fără bani, fără anturaj, cu credință. Convertit. Botezat. Simplu. Alb.

Aceeași culoare ca-n poză. Alt film.

Fotografia găsită de CANCAN.RO poate că era o prevestire.

Un pas înainte.
Încă unul.
Și fără să-și dea seama, Irinel mergea deja spre prăbușire.
Și spre Dumnezeu.

CITEȘTE ȘI: Irinel Columbeanu a recunoscut motivul pentru care s-a pocăit. Acum totul este clar

Nicoleta Luciu, femeia care nu rata niciodată lumina reflectoarelor. O fotografie rară din subsolurile gloriei