Când se apropie Crăciunul și vrem să punem pe masă ceva care să-i lase pe toți fără cuvinte, ne întoarcem la rețetele cu poveste. „Sarmale în cuib”, așa cum le-a cules și descris Radu Anton Roman din Ardeal, nu sunt doar o mâncare, ci un spectacol culinar: tradiție, răbdare și gust bogat, perfect pentru o masă festivă care să impresioneze invitații și să transforme bucătăria într-un loc de sărbătoare adevărată.
Nu știu sarmalagiii ce să mai inventeze! Nu le-a ajuns că-s una-n Moldova, mici și vesele, alta-n Ardeal, mari și presărate cu cărnuri afumate, și alta-n Valahia, unde-s potrivite! Nu le-a ajuns nici că-s ba cu păsat, ba cu foi de viță și ștevie, ba de post, ba cu urdă! Acum au scos și ciudățenia asta, sarmale în sarma, ca teatrul în teatru, de nu mai știi de e găteală cinstită sau Hamlet!
Cele trebuincioase
Pentru această rânduială de sarmale, se ia o varză bună, potrivit de mare, două linguri de untură, un pahar de orez, o cană de supă de carne și jumătate de kilogram de carne de porc tocată. Mai sunt de trebuință două cepe, 200 de grame de costiță afumată, un pahar de bulion de roșii, 5–6 crenguțe de cimbru, 2–3 foi de dafin, precum și sare, piper, paprică și cimbru praf, toate potrivite după gust.
Cum se rânduiesc
Ceapa se taie mărunt, bob de orez, și se pune la călit împreună cu carnea, până prinde miros bun. Varza care nu s-a desfăcut în foi se toacă mărunt și se păstrează pentru așezare. Carnea se amestecă apoi cu orezul, sarea, piperul, boiaua și cimbrul praf, până se leagă bine umplutura.
Din foile mai mici de varză, grijite și opărite dinainte, se fac sărmăluțe potrivite ca mărime. Apoi se iau foile mari, câte două, și se alcătuiește cuibul: în mijloc se așază cinci-șase sărmăluțe, puțin cimbru și o bucată de costiță afumată, toate legate cu ață, ca un pachet de poștă.
Oala cea mare se unge bine cu untură, pe fundul ei se așază câteva felii subțiri de costiță, apoi se rânduiesc cuiburile de sarmale, frumos și strâns. Deasupra se presară varza tocată, se adaugă una-două crenguțe de cimbru și foile de dafin. Se toarnă supa și bulionul, cât să le cuprindă, se acoperă și se lasă la foc mic vreme de trei-patru ceasuri, căci, așa cum se știe, cântul sarmalelor e lung.
Citește și: