În anul 1992, vizita Regelui Mihai a generat, spun unii, cel mai frumos Paște de după 1990. Într-o Românie abia ieșită din comunism, acest moment, după îndelungi șicanări și tatonări, a produs o emoție puternică, și un interes unanim acceptat. Am fost și eu acolo, în stradă, în acea duminică de Paște, pe 26 aprilie 1992.
Vizita Regelui Mihai din anul 1992, a venit ca o adevărată minune. După ce i-a fost interzisă intrarea în țară în câteva rânduri după 1990, una din scenele cele mai memorabile fiind aceea în care nu a fost lăsat să iasă din aeroport și a trebuit să părăsească Bucureștiul cu aceeași aeronavă.
În 1992, în fața presiunilor interne dar și externe, președintele țării, Ion Iliescu, dă unde verde unei vizite pascale, vizită ce avea să rămână în memoria colectivă.
Fie că vorbim de partide istorice reînființate, fie că vorbim de diverși intelectuali, mai mult sau mai puțini anti-comuniști, fie că vorbim de diverși dizidenți-reali sau fabricați, fie că vorbim de Regele Mihai, opoziția din România avea nevoie să se legitimizeze din cât mai multe surse. Astfel o vizită a Regelui în România devenise un punct central al lobbyului opoziției, lobby ce se lovea de un refuz destul de categoric al partidelor de la putere și al președintelui Ion Iliescu.
Totuși în 1992, Ion Iliescu i-a permis Regelui o vizită de 2 zile în România. Regele Mihai a aterizat sâmbătă 25 aprilie la Suceava însoțit de Regina Ana. Acolo au fost așteptați de Principesa Elena și de Prințul Nicolae, fiul acesteia. Au fost întâmpinați de Arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen dar și de copii în straie bucovinene care le-au oferit pâine și sare.
De la Suceava s-a plecat spre Putna, acolo unde regele a asistat la Sluba de Înviere dar și la o slujbă specială la mormântul lui Ștefan cel Mare. Regele s-a adresat credincioșilor prezenți iar discursul său a fost primit cu urale, mulțimea cântând imnul regal.

A doua zi de dimineață, pe 26 aprilie, în duminica de Paște, regele a sosit la Otopeni, alături de Regina Ana, Principesa Elena și de Prințul Nicolae. A fost întâmpinat de oficiali, oameni politici, personalități culturale dar și de jurnaliști și de o mare de simpatizanți. A fost formată o coloană oficială ce a urmat traseul Arcul de Trium, Piața Romană, Universitate.
Pe traseu mulțimea a crescu considerabi. Oamenii intrau pe carosabil încercând să oprească coloana regală, au oferit flori și au scandat, în timp ce mașinile din coloană înaintau foarte greu, la pas de mers.
Acolo l-a așteptat mulțimea, dacă se mai putea numi mulțime. Am fost prezent acolo, alături de părinții mei. Îmi amintesc marea de oameni, unele voci au vorbit atunci despre 1 milion de oameni în stradă. O isterie și o emoție colectivă cuprinsese mulțimea. Mașina a trecut pe lângă noi, l-am zărit pentru o clipă pe rege.
Se improvizau scandări pe loc, îmi amintesc câteva dintre ele: ” Nu mai vrem 10 mai fără regele Mihai, Monarhia Salvează România și Majestate nu pleca”. Foarte mulți oameni aveau flori în mâini iar scena părea să aibă o atmosferă aproape mistică, religioasă, privind înapoi parcă asistam la intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Era rețeta perfectă, personalitate istorică, climat greu economic, sărbătoare religioasă majoră. Îmi amintesc chiar că unele voci din jurul nostru sperau ca regele să nu mai plece și să asităm la un nou puci. Unii se băteau cu pumnii în piept și se anunțau gata de sacrificiul suprem.
După ce regele a salutat mulțimea cu tradiționalul ”Hristos a înviat”, temându-se poate că lucrurile vor putea aluneca într-o direcție mai violentă, dar și dezarmați de mulțimea enormă prin care era foarte dificil să mai zărești ceva, părinții mei au hotărât să plecăm acasă.
Regele a mers apoi la Hotelul Intercontinental unde a avut întrevrederi preț de câteva ore cu personalități ale perioadei. Presa de atunci amintește de : preoții Constantin Galeriu și Justin Marchiș, Gabriel Liiceanu, Dinu Giurescu, LucianPintilie, Ticu Dumitrescu, dr. NicolaeConstantinescu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Doina Uricariu, Mircea Ciobanu, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Victor Rebengiuc, Banu Rădulescu, Dan Lăzărescu, Stelian Tănase, Sorin Dumitrescu, Bogdan Hossu (Cartelul Sindical”Alfa”), Petre Mihai Băcanu, Tia Șerbănescu, Florica Iehim. Pe tot parcursul acestor întâlniri, conform demnității regale, Regele a stat în picioare.
La cerea mulțimii impresionante adunată în Piața Universității, Regele a ieșit la balcon, alături de Regină și de Prinț. Mulțimea era în extaz și cerea nici mai mult nici mai puțin decât instalarea Regelui la Cotroceni. Regele Mihai s-a adresat oamenilor:
„Am ajuns aici la București, de la Putna, după 45 de ani de pribegie. Sunt atât de bucuros că această vizită aici a coincis cu sărbătorilePaștelui. Paștele, prin învierea Mântuitorului nostru, sunt convins că va fi și reînvierea țării românești.Sunt sigur și știu că România va reînvia și va renaște. Cu toate că am fost departe de voi mai bine de 45 de ani, nu v-am uitat niciodată și Vă iubesc din toată inima! Cu toate că mâine trebuie să plec, aceasta nu înseamnă o despărțire: vom rămâne împreună în orice caz sufletește și pot să spun că este mai degrabă un la revedere și, cu voia Domnului pe curînd, din nou! Așa să ne ajute Dumnezeu! La mulți ani! Cristos a înviat!”
Luni, pe 27 Aprilie, în ultima zi a vizitei, Regele a plecat spre Curtea de Argeș. Pe drum acesta s-a oprit întâi la Piața Universității și Piața Romană, acolo unde a cinstit memoria eroilor din 1989. Pe drumul spre Curtea de Argeș, loc al necropolei regale, Regele a fost întâmpinat de oameni din sate și orașe care i-au adus flori și l-au aclamat.
La Mânăstirea Curtea de Argeș familia regală a asistat la o slujbă de pomenire în memoria regilor României, Carol I, Ferdinand I și a Reginei Maria a României. Plecarea Regelui a avut loc la ora 16.20 de pe Aeroportul Otopeni cu destinația Elveția. Și la plecare mase de oameni i-au cerut rămânerea în țară.