Acasă » Știri » Să fii sau să fi? Când și cum le folosim corect

Să fii sau să fi? Când și cum le folosim corect

De: v 23/02/2026 | 10:00

Tot ce trebuie sa stii despre conjugarea verbului a fi

Mulți români se blochează în momentul în care trebuie să scrie „să fii” sau „să fi”. Diferența dintre ele este esențială și depinde foarte mult de contextul în care este folosit. Cu toate acestea, confuzia apare des, mai ales în scris. Cele două variante nu pot fi alese sau folosite interschimbabil, ci sunt câteva reguli gramaticale după care trebuie să te ghidezi. Iată care este explicația și când să folosești „să fii” sau „să fi”.

Aceasta este una dintre cele mai frecvent întâlnite greșeli gramaticale în limba română și mulți oameni fac această confuzie, în scris.

Să fii sau să fi? Când și cum le folosim corect

Conjugarea verbului a fi pune adesea probleme multor oameni, cu toate că formele sale cele mai simple sunt cunoscute de toate lumea. Totuși, la anumite moduri și timpuri apar câteva probleme.

Este și cazul modului conjunctiv și a timpului viitor popular. Oamenii întâmpină dificultăți când vine vorba despre a stabili câți „i” se pun la verbul a fi în construcții populare precum „vei fi, să fii, nu fi”, etc.

Există doar trei situații când verbul a fi se scrie doi „i”. Iată care sunt acestea:

Modul imperativ, forma afirmativă

Exemple:

Fii cuminte!
Fii mai vesel!
Fii serios!

Modul conjunctiv, prezent, persoana a doua singular, forma afirmativă și negativ

Să fii curajos astăzi.
Să nu fii trist.
Poți să fii mai ambițios.
Să nu fi timid.

„O să fii” sau „o să fi” – care este forma corectă

În limba vorbită există timpul viitor popular, o formă regăsită doar în vorbire care se construiește cu ajutorul conjuctivului. În acest caz, se scrie „o să fii”. Iată câteva exemple, care includ și forma vorbită „ai să fii”

Tu o să fii un băiat înalt.
Ai să fii mare în câțiva ani.
Nu ai să fii trist prea mult timp.
Nu o să fii așa liber în perioada următoare.

Pe de altă parte, există situații când „a fi” se scrie cu un singur „i”. Acest verb este unul auxiliar, cu ajutorul căruia se formează moduri și timpuri compuse. Mai exact, este un verb ajutător – care ajută la construcția unei propoziții/fraze.

Forma la infinitiv este „a fi”. La modul conjunctiv trecut (perfect), conjugarea se face cu un singur „i”.

Exemple: eu să fi fost, el să fi fost, noi să fi fost, voi să fi fost.

„Să fi fost noi în locul vostru, am fi procedat altfel”
„Dacă aș fi zis altceva, lucrurile ar fi stat altfel”.

Tot la cazul conjunctiv, când folosim prezumtivul pentru a exprima o întreba, o probabilitate sau o îndoială, folosim „să fi”.

„Să fi fost chiar ea fata de la bibliotecă?”
„Să fi fost plecat de acasă când am ajuns noi?”

La modul condițional-optativ, conjugarea verbului „a fi” se face cu un singur „i”, atât la prezent, cât și la trecut.

Exemple: aș fi, ai fi, ar fi, aș fi, ai fi, ar fi.

„Dacă m-ar fi învățat cineva, aș fi fost recunoscutător”
„Ar fi fost bine să mă fi chemat și pe mine în oraș”
„Aș fi apreciat să fiu chemat la teatru”
„Eu aș fi făcut altfel într-un astfel de caz”

„Fii cuminte” sau „fi cuminte”?

La modul imperativ, există două aspecte: afirmativ sau negativ. Modul imperativ nu are timpuri. În plus, are doar persoana a II-a singular și plural. Recunoști modul imperativ când sună a poruncă, îndemn, urare. Îl mai recunoști și după intonație, este un fel de cerere, dar imperativă.

Afirmativ:

„Fii mai blând!”
„Fii și tu mai iertător!”
„Fii vesel!”
„Fiți mai răbdători cu copiii!”
„Fiți mai permisivi cu animalele!”

Negativ:

„Nu fi necioplit!”
„Nu fi impertinent!”
„Nu fi așa supărat, se va rezolva!”

Așadar, se scrie „fii cuminte!”. Dacă vrei să scrii „nu fi cuminte”, atunci se scrie cu un singur „i”. Este valabil pentru orice altă construcție de acest tip: