Secretul Stonehenge stă într-un grăunte de nisip! Misterul vechi de 5.000 de ani este acum mai aproape de a fi elucidat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Un simplu grăunte de nisip ar putea schimba tot ce credeam despre Stonehenge. O descoperire științifică recentă sugerează că celebrul monument nu a fost „transportat” de ghețari, așa cum s-a crezut multă vreme, ci a fost mutat cu eforturi impresionante de oamenii preistorici.

Noua ipoteză aduce acest mister al umanității, vechi de 5.000 de ani, mai aproape de o explicație clară.

Dovezile microscopice care contrazic teoria ghețarilor

Stonehenge este una dintre cele mai mari enigme ale preistoriei europene. De-a lungul timpului, mulți cercetători au considerat că pietrele uriașe ar fi fost aduse pe Câmpia Salisbury de ghețari, în timpul ultimei ere glaciare, o teorie comodă pentru a explica transportarea lor pe distanțe de sute de kilometri.

Însă, potrivit DailyMail, o echipă de geologi de la Universitatea Curtin a găsit dovezi clare care contrazic această ipoteză. Folosind tehnici moderne de „amprentare minerală”, cercetătorii au analizat sute de granule microscopice de nisip din râurile din jurul sitului Stonehenge. Concluzia lor a fost că ghețarii nu au ajuns niciodată în zonă.

Dacă blocurile de piatră ar fi fost transportate de gheață din Țara Galilor sau Scoția, ghețarii ar fi lăsat în urmă cantități uriașe de nisip și pietriș, cu o amprentă geologică specifică. Această „urmă” ar fi fost ușor de detectat și astăzi. Dar cercetătorii nu au găsit nimic de acest gen.

Analiza mineralelor de zirconiu și apatit — considerate adevărate „ceasuri geologice” — a arătat că nisipul din zonă este mult mai vechi și nu corespunde surselor de unde provin pietrele de la Stonehenge.

Oamenii neolitici, mai ingenioși decât credeam

Această descoperire întărește ideea că pietrele au fost transportate exclusiv de oameni, folosind metode simple, dar extrem de bine coordonate. “Bluestone”-urile, care cântăresc între două și cinci tone, provin din dealurile Preseli din Țara Galilor, iar piatra altarului ar fi fost adusă din nordul Scoției (adică de la peste 700 de kilometri distanță).

Potrivit DailyMail, cercetătorii cred că transportul s-a făcut combinând deplasarea pe apă cu cea pe uscat – plute, râuri, sănii, role de lemn și trasee special pregătite. Pentru cele mai mari pietre, care ajung până la 50 de tone, ar fi fost nevoie ca sute de oameni să depună un efort sincronizat.

Profesorul Chris Kirkland, coautor al studiului, spune că aceste rezultate susțin ideea unei societăți neolitice mult mai avansate și mai bine conectate decât se credea anterior. Nu era vorba doar de forță brută, ci de planificare, organizare și cooperare la scară largă.

Descoperirea nu rezolvă toate secretele sitului Stonehenge, dar confirmă o concluzie importantă – monumentul nu este rezultatul unui „accident glaciar”, ci al ambiției și ingeniozității umane. După 5.000 de ani, s-a dovedit că secretul monoliților imenși din piatră stătea de fapt într-un grăunte de nisip.

CITEȘTE ȘI:

Căpșuna nu e „fruct de pădure”, dar pepenele verde este! Lecția botanică la care nu te-ai fi gândit nici vara

Ce ascund, de fapt, simbolurile de pe bancnota de 1 dolar. Mai puțină conspirație, mai multă istorie