De la Giuseppe Meazza la Gigi Riva, de la Gunnar Nordahl la Marco Van Basten, de la Gabriel Batistuta la Andrei Șevcenko, și de la Francesco Totti la Filippo Inzaghi, Il Calcio a avut parte de atacanți care, duminică de duminică, erau spaima oricărei apărări. Practic, nicio defensivă nu le putea sta în cale și să le stăvilească apetitul pentru gol și goluri. Dar deasupra tuturor acestor nume fabuloase, încoronate fiecare cu mult râvnitul titlu de Cappocannoniere della Serie A, se află Silvio Piola.
Statistic vorbind cel puțin, el este cel mai mare atacant din istoria campionatului Italiei grație celor 290 de goluri înscrise pe durata a 26 de ani, dintre care 274 au fost în Serie A și 16 în Divisione Nazionale, cum s-a numit prima ligă între 1926 și 1929. În mod paradoxal, deși a fost campion mondial în 1938, Piola nu a câștigat niciun trofeu major cu echipele sale de club, dar măreția sa nu constă în numărul titlurilor obținute, ci în instinctul său aparte de ucigaș în fața porții adverse. Totodată, el a fost un model inspirațional pentru generațiile următoare de atacanți.
Născut pe 29 septembrie 1913 la Robbio, un orășel din Lombardia situat la 50 de kilometri de Milano, Silvio Piola a debutat în Serie A la numai 16 ani pentru Pro Vercelli într-un meci cu Bologna, disputat pe 16 februarie 1930 și încheiat la egalitate, 2-2. În primul său sezon la seniori, a prins doar trei meciuri, dar totul avea să se schimbe din 2 noiembrie 1930, când a marcat primul său gol în Serie A tocmai împotriva clubului unde va deveni o adevărată legendă, Lazio.
Până la finalul stagiunii, Piola a mai înscris de 12 ori, clasându-se pe locul al treilea în ierarhia celor mai buni marcatori din Serie A. La numai 17 ani. Silvio Piola a avut o înclinație cu totul aparte de a doborî noi și noi recorduri, iar în ediția 1931-1932, a stabilit una dintre performanțele care rezistă și astăzi. El a marcat de patru ori pe terenul celor de la Alessandria într-o partidă câștigată de Pro Vercelli cu 5-4, acesta fiind recordul de goluri în deplasare pentru un jucător în Serie A. Piola nu s-a oprit aici și, pe 29 octombrie 1933, a scris încă o pagină imensă de istorie, înscriind șase goluri în meciul câștigat cu 7-2 în fața Fiorentinei, performanța lui fiind egalată de un singur alt fotbalist, Omar Sivori.
Silvio a jucat timp de nouă sezoane la Lazio, pentru care a punctat de 143 de ori în 227 de apariții, cifre care îl desemnează drept recordmanul de reușite în tricoul biancocelest. Piola a cucerit două titluri de golgeter în Serie A, în 1937 și 1943, și a sedus întreaga Europă prin execuțiile sale din foarfecă, devenite o specialitate a casei.
Pe 24 martie 1935, Silvio Piola a debutat cu gol în naționala Italiei împotriva Austriei, iar până în 1952, a înscris de 30 de ori în 34 de selecții, ceea ce îl plasează pe locul al treilea în ierarhia marcatorilor all-time ai squadrei azzurra, după Giuseppe Meazza și Gigi Riva. Totuși, statisticile sale ar fi putut fi mult mai bune, dar în 1934, a fost considerat prea tânăr pentru a juca în națională, iar în 1942, Cupa Mondială a fost anulată din cauza celui de- Al Doilea Război Mondial. La Mundialul din 1938, însă, nimeni și nimic nu l-a mai împiedicat pe Piola din drumul spre glorie. El a realizat un parteneriat fabulos în ofensivă alături de Giuseppe Meazza, cei doi conducând Italia spre cucerirea Cupei Mondiale din Franța, unde Silvio a marcat cinci goluri, dintre care două au fost în finala cu Ungaria, câștigată cu scorul de 4-2.
Piola a plecat de la Lazio în stil de mare campion în 1943, după cucerirea celui de-al doilea său trofeu de cappocannoniere, cu 21 de goluri. Următoarele sale destinații au fost Torino, Juventus și Novara, de unde s-a și retras în 1954, la 40 de ani.
Silvio Piola a încetat din viață pe 4 octombrie 1996, la doar câteva zile după ce împlinise 83 de ani, la Gattinara, în provincia Vercelli, unde și-a început drumul spre culmile gloriei fotbalistice.
P.S. Povestea lui Silvio Piola este desprinsă din ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.