Teo Peter Jr., amintiri emoționante din copilărie: cum a descoperit muzica și momentul care i-a schimbat viața

Teo Peter Jr., fiul regretatului muzician Teo Peter, a rememorat în podcastul „Altceva Cândva”, realizat de Adrian Artene, un moment definitoriu din copilăria sa – clipa în care a înțeles că muzica nu este doar o moștenire de familie, ci o parte din propria lui identitate.

Teo Jr. nu este doar fiul unui nume greu din rockul românesc, ci un om care a muncit constant pentru a-și construi propria identitate, cu discreție, dar și cu multă determinare. Una dintre cele mai marcante amintiri care i-a influențat destinul este legată de serile petrecute în spatele blocului, în perioada copilăriei, unde muzica și legăturile umane erau firești și intense.

CITEȘTE ȘI: Teo Peter Jr., mărturisire emoționantă: momentul pe care nu l-a trăit niciodată cu tatăl său | ALTCEVA cu Adrian Artene

Teo Peter Jr., despre copilărie

Într-o confesiune sinceră și plină de nostalgie, Teo Jr. a vorbit despre serile petrecute în spatele blocului, despre prietenii de atunci care îi erau ca frații și despre legătura profundă dintre oameni în anii ’80 și ’90. A fost o lume în care chitara și vocea au devenit un refugiu și, mai târziu, o chemare.

În principiu, amintirile frumoase sunt cele din spatele blocului, că pe vremea mea, pot să spun așa, întâlnirile prietenilor, mă rog, vecinilor, deși cumva atunci noi nu eram prieteni și vecini. Eram cumva ca și frații. Că așa erau vremurile. Și relaționarea interumană era mult mai profundă, cumva. Întâlnirile erau în spatele blocului, seara, sigur. Unde stăteam cu chitara și cântam tot felul de piese și interacționam.

Când ați simțit că muzica va face parte din viața dvs. mai mult decât o făcea prin prisma profesiei tatălui dvs.?

Cam pe la 13 ani s-a întâmplat, nu știam să cânt la chitară, la 13 ani încă. Dar cam atunci a fost momentul când ne strângeam acolo în spatele locului. Mai ceream și eu chitara aia de la un prieten de la altul. Și încercam să prind două note pe care nu le cunoșteam atunci.

Dar declicul a fost în momentul în care unul dintre prietenii mei de acolo a spus, bă, taică-tu e mare vedetă și tu nu știi să cânti la chitară. Și asta cumva, într-adevăr, m-a marcat la momentul respectiv. Și m-am dus pe ascuns, cumva,  înscris la scoala populară de artă, la cursuri de chitară și am studiat vreo șase luni chitara și am început să o stăpânesc și am înțeles despre ce e vorba și după perioada aceea, într-o seară, la întâlnirea noastră din spatele blocului am cerut din nou chitara și chiar știu că cumva prietenul meu m-a luat peste picior. „Hai mă, iară, vrei să ne cânti melc melc codobelc?” Și am luat chitara și am încropit un mic recital cu ceea ce mie îmi plăcea atunci. Mă rog, un repertoriu holograf, iris, compact. Pentru că asta îmi plăcea și m-a marcat cumva. Și din momentul acela am înțeles și mi-am dorit și am vrut să fiu ceea ce sunt azi.

Confesiunea lui Teo Peter Jr. vine ca o lecție despre asumare, curaj și procesul de a transforma o presiune – numele unui tată celebru – într-o motivație personală profundă. A crescut cu muzica în sânge, dar a ales să o abordeze în felul său, cu propriile instrumente, povești și greșeli.

CITEȘTE ȘI: 20 de ani de la moartea lui Teo Peter! Mărturiile tulburătoare ale fiului său! Discuția pe care au avut-o cu numai câteva ore înainte de tragedie

Conținutul „Altceva cu Adrian Artene” poate fi urmărit și pe conturile de Facebook, Instagram, Tik Tok, dar și pe grupul de WhatsApp.