Tradiții de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul 2026. Cum și când se pune busuioc sub pernă de Sânziene ca să îți visezi ursitul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

În calendarul liturgic al Bisericii sunt celebrate doar trei nașteri: Nașterea Domnului (25 decembrie), Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și nașterea înaintemergătorului Său, Ioan Botezătorul, pe 24 iunie. Sfântul Ioan Botezătorul a fost ales încă dinainte de naștere pentru a pregăti calea Domnului și a fost o figură importantă legată de Întrupare și de Răscumpărare. Biserica îl cinstește datorită rolului său de a pregăti venirea lui Hristos. Iată ce tradiții sunt de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Cine a fost Sfântul Ioan Botezătorul 2026

Scriptura consemnează că Mariei i-a fost spus de îngerul Gabriel că și verișoara ei Elisabeta era însărcinată. Maria a pornit în grabă să o viziteze pe Elisabeta, o călătorie lungă și anevoioasă în acele vremuri, și a rămas cu ea o perioadă în timpul sarcinii.

Ioan, fiul Elisabetei și al lui Zaharia, a fost un copil al făgăduinței lui Dumnezeu. Tatăl său, Zaharia, preot evreu, a rămas mut prin intervenția îngerului Gabriel, deoarece nu a crezut vestea că soția sa Elisabeta (o femeie în vârstă) va concepe un copil. Ioan s-a născut probabil la Ain-Karim, un mic oraș la sud-vest de Ierusalim. Zaharia și-a recăpătat vocea în ziua circumciziei și numirii lui Ioan, când a scris că numele copilului va fi Ioan. Comemorarea nașterii lui Ioan este sărbătorită de Biserica universală pe 24 iunie.

Deși erau veri, Ioan și Isus nu au locuit aproape unul de altul și nu se știe dacă s-au întâlnit în copilărie. După naștere, Scriptura nu mai oferă informații despre Ioan până la momentul apariției sale în deșertul Iudeii, unde a trăit ca pustnic până în jurul anului 27 d.Hr.

La treizeci de ani a început să predice pe malurile Iordanului împotriva relelor vremii. Ioan a atras mulțimi mari. El predica un botez al pocăinței „pentru că Împărăția Cerurilor este aproape”. Prezența lui Ioan și a ucenicilor săi devine notabilă cu aproximativ un an înainte de începutul slujirii lui Isus, conform baptistines.

Când Isus a venit la el, Ioan L-a recunoscut ca Mesia și L-a botezat, spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine”. Ioan a inspirat mulți dintre urmașii săi să-L urmeze pe Hristos, atunci când L-a numit „Mielul lui Dumnezeu”, printre aceștia aflându-se Andrei și Ioan, care L-au cunoscut pe Hristos prin predica lui Ioan.

Tradiții de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

În fiecare an, pe 24 iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele trei ocazii în care este cinstită ziua nașterii unui sfânt, alături de cea a Maicii Domnului. Sfântul Ioan este considerat Înaintemergătorul lui Hristos, cel care a pregătit venirea Mântuitorului și a botezat mulțimile în apele Iordanului.

Nașterea lui este privită ca o minune, deoarece părinții săi, Elisabeta și Zaharia, erau bătrâni și nu mai aveau speranța unui copil. Totuși, prin intervenție divină, așa cum a fost prevestit în Vechiul Testament prin cuvintele profetului Isaia („Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți căile Lui”), Ioan se naște ca semn al puterii lui Dumnezeu și al împlinirii profețiilor. În tradiția creștină, el este numit „cel mai mare om născut din femeie”.

Tocmai de aceea, această zi poartă o semnificație aparte pentru cei care își doresc copii și au dificultăți în a îi aduce pe lume. Puterii rugăciunii capătă o semnificație specială și mai puternică în această zi.

În tradiția populară, ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este una de rugăciune, curățire sufletească și reculegere. Credincioșii merg la biserică și participă la Sfânta Liturghie, iar în unele cazuri, oamenii țin post până la prânz.

În această zi se obișnuiește să se dea de pomană fructe sau alimente care sunt aduse la biserică și sfințite înainte să fie împărțite.

Totodată, se fac pomelnice pentru cei vii și pentru cei adormiți.

La sate, oamenii oferă colaci, mere și apă curată, care să amintească de botezul propovăduit de Sfântul Ioan. El este considerat și ocrotitor al celor bolnavi, așa că în această zi, oamenii se roagă pentru vindecare.

Ce să nu faci de Sfântul Ioan Botezătorul

Conform tradiției populare, nu este bine să consumi roadele pomilor înainte de a da de pomană pentru sufletele celor adormiți. Mai întâi se oferă, apoi se mănâncă.

Pentru că este sărbătoare cu cruce roșie, pe 24 iunie nu se muncește și nu se face treabă prin curte sau gospodărie. În plus, spălatul, cusutul, lucrul la câmp sunt interzise în această zi, pentru că se spune că nu vei mai avea spor tot anul.

Oamenii consideră că nu este bine să fie tăiate florile în această zi, pentru că se spune că Sânzienele, spirite ale naturii, se supără și aduc necazuri și boli în casele oamenilor.

Cum și când se pune busuioc sub pernă de Sânziene ca să îți visezi ursitul

Busuiocul este considerat în tradiția românească o plantă foarte importantă, cu rol de protecție și semnificație mare. În noaptea de 23 spre 24 iunie, înainte de Sânziene, există obiceiul ca fetele nemăritate să pună busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul.

Noaptea de Sânziene este una dintre cele mai încărcate nopți din punct de vedere spiritual . Se spune că atunci granița dintre văzut și nevăzut devine mai subțire, iar visele pot avea valoare de prevestire. Se pune busuioc sub pernă înainte de culcare pentru că este considerat un element care „curăță” visele și le face mai clare.

Totuși, această plantă are și rol de protecție și alungă spiritele rele, atrăgând iubirea și prosperitatea. Se folosește adesea în ritualiurile de Sânziene.

Pe lângă busuioc, în această perioadă se culeg și alte plante care se spune că au rol de protecție și sunt vindecătoare, printre care sânziana, pelinul, teiul, măceșul sau mușețelul. Se adună după ce a apus soarele și se păstrează în casă pentru protecție. Poți face fie ceaiuri, infuzii sau chiar să le pui în cada cu apă.

Tot în noaptea de Sânziene se împletesc cununi din flori galbene de sânziană, purtate pe cap sau așezate la ferestre și în case, pentru că se crede că acestea aduc noroc și protecție. În unele zone, fetele nemăritate poartă coroana de flori sau o pun sub pernă, în aceeași noapte, pentru a-și visa ursitul.

Obiceiul este foarte vechi și există multe zone din România în care încă se practică acest obicei.

Citește și: Tradiții de Sânziene. Noaptea în care fetele își pot visa viitorul soț! Ce trebuie să facă

Citește și: Tradiții și superstiții de Sânziene (Drăgaica)