Biserica Amzei, lăcașul de cult al Capitalei care a rezistat celor mai grele timpuri. A fost construită între anii 1807-1810

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Biserica Amzei se află în cartierul Piața Amzei, pe strada care duce din Calea Victoriei spre Bulevardul General Gheorghe Magheru.

Prima biserică, cea care purta hramul Sfântului Nicolae, a fost construită între anii 1807-1810, prin intermediul fondurilor lăsate de colonelul Nicolae Dărăscu, de către nepotul său, Amza Năescu, al doilea vistier al țării, dar și de cele lăste de Dimitrie și Dionisie Dârjescu. Biserica era de dimensiuni mici și avea o singură turlă, scrie Gândul.ro

Înainte de anul 1832, de jur împrejurul bisericii existau mai multe chilii, unde funcționa o școală cu două clase pentru începători. Ulterior, în anul 1846, biserica a fost distrusă de un incendiu, iar restaurarea a căpătat alte proporții. Prin intermediul unor alte reparații, în anul 1875, lăcașului de cult i s-au adăugat două turle, din lemn și tablă. Tot atunci a fost construită și o fântână, în stil neoclasic, din piatră, care se afla la sud-vestul bisericii, lângă casa parohială.

Mai târziu, în anul 1898, biserica veche a fost demolată din temelie, din inițiativa preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu. În locul acesteia s-a construit un nou lăcaș.

Biserica Amzei a fost edificată între anii 1898 şi 1901, la inițiativa lui Ilie Teodorescu. Acesta a apelat la serviciile renumitului arhitect Alexandru Săvulescu, cel care a proiectat clădirea actualului Muzeu Național de Istorie a României și Primăria municipiului Buzău, dar și ale arhitectului polonez Siegfrid Kofczinsky, proiectant al Castelului Peleș din Sinaia.

Aceștia au propus un proiect de arhitectură care a înglobat elemente ale stilului Art Nouveau, combinate cu stil neoromânesc și baroc, însoțit de o bogată ornamentație arhitecturală din piatră, cărămidă și brâuri dispuse median, alături de șiruri de ocnițe situate sub cornișă.

Biserica Amzei, lăcașul de cult al Capitalei care a rezistat celor mai grele timpuri

Planul bisericii a fost realizat în stil triconc, cu pronaosul ușor supralărgit și trei turle: una mare peste naos, cu o cupolă și două turnuri mai mici, pe cele două ante ale pronaosului. Accesul în biserică se face prin trei portaluri închise cu uși din lemn de stejar sculptat.

Intrarea principală, dinspre vest, este surmontată de un arc treflat. Intrările dinspre nord și sud sunt protejate prin porticuri adânci și au câte o arcadă frontală, iar lateral, câte un arc în potcoavă. Fiecare arc frontal se rezeamă pe coloane cu capiteluri compozite, de factură academistă.

Totodată, interiorul bisericii este foarte înalt, cu lumina naturală filtrată prin vitralii. Trei candelabre mari din bronz luminează biserica în interior, în timp ce arcadele și stâlpii interiori au origini renascentiste. Din păcate, pictura s-a fisurat de-a lungul anilor.

Lucrarea noii biserici a început în iulie 1898 și s-a terminat în 21 octombrie 1901, atunci când lăcașul de cult a primit și hramul Sfinților Împărați, pe lângă  hramul Sfântului Ierarh Nicolae și hramul Buna Vestire. Abia în anul 1901, în vremea domniei regelui Carol I și a reginei Elisabeta, biserica a fost sfințită.

De-a lungul istoriei, în lăcașul de cult s-au oficiat diverse slujbe oficiate pentru membrii Casei Regale a României.

Primul care a oficiat slujbele a fost chiar preotul ctitor Ilie Teodorescu, cel care a fost ales drept Episcop al Tomisului în anul 1923. Acesta a îndeplinit diverse funcții didactice, printre care cea de profesor de religie la Liceul Sfântul Sava din Capitală. Ulterior, și Mitropolitul Nifon Criveanu al Olteniei și-a rostit predicile aici. Printre enoriașii bisericii de la acea vreme se numărau, de asemenea, familiile viitorilor prim-miniștri Take Ionescu și Alexandru Marghiloman.

În prezent, începând cu anul 2013, comunitatea eclesială a Bisericii Amzei este deservită de preotul paroh Florin Alin Sandu, prin implicarea căruia au fost continuate într-o manieră susținută, din încredințarea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, eforturile de restaurare ale sfântului locaș de cult, reușind să se redea frumusețea cu care a fost înzestrată această biserică preeminentă a Capitalei de ctitorii săi.