Biserica italiană, locul în care se oficiază slujbe în trei limbi. Simbolul Bucureștiului te cucerește încă de la intrare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Unul dintre cele mai cunoscute lăcașe de cult din București este reprezentat de Biserica italiană, o construcție cu o poveste minunată și care a cucerit inimile tuturor celor care i-au trecut pragul. Slujbele și stilul arhitectural au ajuns să îi impresioneze chiar și pe cei mai aspri critici.

Biserica italiană din București este un lăcaș de cult care servește drept sediu al Parohiei Romano-Catolice Preasfântul Mântuitor din Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Arhitectural, biserica se încadrează în stilul neoromantic cu tendințe renascentiste.

Biserica italiană, construită la insistențele Baronului Carlo Fasciotti

Lăcașul de cult a fost construit între anii 1915-1916 după planurile arhitecților Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi. Construirea lui s-a hotărât după ce s-a anunțat sosirea unui preot italian în Capitală. Astfel, comunitatea italiană din București cu sprijinul Ambasadorului Regatului Italiei la București, Baronul Carlo Fasciotti au demarat lucrările pentru ridicarea bisericii.

Stilul construcției este asemănător cu cel al bisericilor din Nordul Italiei și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice și Art Déco. Clădirea a fost ridicată pe un plan în cruce greacă, cu o cupolă centrală și trei nave în forma de bazilică.

Interiorul are picturi, vitralii și mozaicuri. Exteriorul este din cărămidă. Are un turn cu trei clopote și lângă ea se află o casă parohială cu o curte. Este una dintre cele mai cunoscute biserici romano-catolice din București. Picturile înfățișează îngeri, sfinți parohi italieni, dar și biserici din Italia. În mijlocul locașului există o cupolă octogonală, compusă din vitralii.

Biserica a fost consacrată de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, pe data de 2 iulie 1916. Atunci au fost prezenți canonicii și preoții, binefăcătorii și credincioșii, împreună cu Ambasadorul Regatului Italiei la București, baronul Fasciotti.

Parohia a avut ca prim paroh pe pr. Antonio Mantica, urmat de pr. Clemente Gatti, pr. rector Francesco Molinari, Mons. Vittorio Blasutti, pr. rector Lazarin Belizarie, pr. rector Colombo Graziano, PS Cornel Damian și în prezent pr. Daniel Bulai. Printre alți preoți a slujit la Biserica italiană Fer. Anton Durcovici. Un element aparte îl constituie ceasul fără limbi, decorat cu elemente astronomice, care se află pe turnul clopotniței. Acesta este singurul orologiu din București pe care sunt inscripționate cifrele romane, dar și orele după-amiezii inscripționate cu numere arabe.

Biserica a suferit probleme mari din cauza cutremurelor

Din păcate, atât din cauza cutremurului din anul 1940, cât și a celui din anul 1977, biserica s-a deteriorat. Timp de doi ani i s-au adus modificări atât la exterior, cât și la interior. În plus, masa de altar este făcută dintr-un trunchi de lemn. Pe fundalul corului este un mozaic din ceramică de 60 mp, înfățișându-L pe Iisus Hristos.

În anul 1952, biserica italiană a fost închisă de autoritățile comuniste. În anul 1968 se obține acordul Guvernului român ca un preot italian să țină Sfintele Liturghii de cinci ori pe an pentru Corpul Diplomatic. În acest context, preotul Francesco Molinari primește această misiune până în anul 1989.

În anul 1990, lăcașul este numit parohie teritorială și e deschis publicului. Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”, oficiază slujbe în trei limbi: italiană, română şi polonă. Fiecare comunitate are propriul preot. În plus, tot aici au loc și concerte de muzică barocă şi concerte de orgă.

Documentarea acestui material a fost realizată de Gândul.ro.