O tânără din Australia, care susține că cea mai timpurie amintire a ei este din perioada în care se afla în pântecele mamei sale, a petrecut mai mult de zece ani ca obiect de studiu al savanților.
Rebecca Sharrock, din Brisbane, este una dintre cele mai puțin de 100 de persoane din lume diagnosticate cu memorie autobiografică excepțională (H-SAM).
În vârstă de 34 de ani, ea a primit diagnosticul respectiv când avea 23 de ani. Înainte de asta, Rebecca considera că abilitatea sa de a-și aminti detalii precise din aproape fiecare zi a vieții sale se datora doar faptului că avea o memorie „neobișnuită”.
Rebecca este singura persoană din Australia despre care se știe că ar avea acest tip de memorie.
La nivel mondial, mai puțin de 100 de persoane suferă de această afecțiune și, la fel ca Rebecca, majoritatea dintre ele pot descrie cu exactitate ce au făcut aproape în orice moment al zilei din orice zi, notează SBS NEWS.
Când este întrebată: „Cum este să trăiești cu o super memorie?”, răspunsul ei este întotdeauna același:
„Nu am știut niciodată cum ar putea fi altfel.”
Rebecca a fost diagnosticată cu H-SAM la vârsta de 23 de ani, după ce părinții ei au văzut un episod din emisiunea “60 Minutes” despre cei care trăiesc cu această afecțiune în Statele Unite.
Ea a ajuns să călătorească la Universitatea din California, Irvine, unde a fost supusă ani de zile unor teste și scanări ale creierului.
„Tot ceea ce am experimentat și am trăit personal… marea majoritate, nu pot scăpa de amintiri dintr-un anumit motiv”, a declarat ea. „Este enervant când am o experiență de care ar trebui să mă bucur și am o amintire involuntară.”
La fel ca pentru majoritatea oamenilor, memoria extrem de detaliată a Rebeccăi este declanșată de diferite indicii senzoriale.
„Când mă uit la rochia ta viu colorată cu toate florile, îmi amintesc de cămașa mea preferată de când aveam doi ani”, a spus ea. „De îndată ce am un declanșator senzorial, cum ar fi rochia ta, îmi vine în minte involuntar o amintire.”
Când a fost întrebată dacă își poate întinde mintea înapoi până la cele mai vechi amintiri, Rebecca a descris un eveniment care, spune ea, nu poate fi verificat, dar este foarte real pentru ea.
„Dacă îmi întind mintea înapoi cât de departe se poate duce, există această amintire a mea în care îmi țineam capul băgat între picioare”, a spus ea. „Și presupunem că este de pe vremea când eram un fetus foarte bine dezvoltat, în pântecele mamei.”
Dr. Lila Landowski, neurocercetător la Universitatea din Tasmania, spune că curiozitatea publicului și mediatizarea super-memoriei au dus la apariția unor concepții populare greșite.
„Primul lucru este să o separăm de memoria fotografică. Avem această noțiune de memorie fotografică care apare adesea în mass-media și în articole, dar nu există de fapt nicio dovadă științifică a existenței ei”, a spus ea.
„O super-memorie ca a Rebeccăi înseamnă că, practic, aveți o memorie fantastică atunci când vine vorba de amintirea evenimentelor, dar este vorba în special de evenimente la care vă puteți referi.
Oamenii ca Rebecca nu sunt neapărat mai buni în a-și aminti alte lucruri, fapte sau cifre – doar propriile lor experiențe trăite.”
Profesorul Penny Van Bergen, care cercetează dezvoltarea memoriei la Universitatea din Wollongong, a declarat că amintirile pot contribui la formarea identității, despre care spune că este un „proces ciclic”.
„Lucrurile pe care ni le amintim despre noi înșine sunt lucruri pe care le gândim, acesta sunt eu, acesta este despre mine”, a declarat ea. „Și apoi, pe măsură ce avem această identitate, aceasta poate ajuta la modelarea tipurilor de lucruri pe care tindem să ni le amintim despre noi înșine.”
Oamenii de știință studiază creierul și memoria unice ale Rebeccăi Sharrock. Ea este optimistă că cercetătorii vor putea să descopere mai multe despre memoria ei excepțională și să avanseze în cunoașterea despre memoria umană.
„Mă descriu în glumă ca un cobai uman, pentru prietenii și familia mea și, de asemenea, pentru alte câteva persoane, deoarece oamenii de știință cercetează și studiază modul în care funcționează memoria mea”, a spus Rebecca.
„Cred că, dacă ai vreo unicitate în orice domeniu, este foarte important – la fel cum este atunci când ai o grupă de sânge rară. Este foarte important să contribui cu cât mai mult din experiența ta personală la progresul științei.”