Cea mai veche rețetă de post din România. Cum se prepară hremziile prin metoda arhaică din zona Moldovei

În bucătăria tradițională românească, rețetele de post au avut dintotdeauna un rol esențial, mai ales în zonele rurale, unde perioadele de post erau respectate cu strictețe și transformate într-o adevărată artă culinară. Una dintre cele mai vechi și mai puțin cunoscute mâncăruri de post din România este preparatul numit hremzli sau hremzii, o rețetă arhaică păstrată în special în zona Moldovei, transmisă din generație în generație.

Hremziile erau servite, de obicei, fierbinți, alături de murături, varză acră sau o salată simplă de ceapă. În unele zone, erau consumate și reci, fiind considerate la fel de gustoase și a doua zi. Deși par un preparat simplu, ele reflectă o întreagă filosofie culinară bazată pe respectul față de ingrediente, economie și adaptare la ritmurile naturii.

Cum se prepară hremziile prin metoda arhaică din zona Moldovei

Hremziile sunt considerate o mâncare modestă, dar extrem de sățioasă, apărută din nevoia țăranilor de a folosi ingrediente simple, locale, care să ofere energie pentru muncile câmpului. Spre deosebire de chiftelele clasice, această rețetă nu conține ou, fiind adaptată perioadelor de post lung, iar rolul de liant este preluat de un ingredient neașteptat: nuca măcinată. Acest detaliu conferă preparatului o aromă profundă, o textură aparte și o consistență care amintește, surprinzător, de mâncărurile cu carne.

INGREDIENTE
– 1 kg de cartofi (preferabil din cei roz, care sunt mai sfărâmicioși);
– 2 cepe mari, tocate foarte fin;
– 100g de miez de nucă măcinat fin (înlocuiește oul și dă sațietate);
– 3-4 linguri de făină (sau griș);
– 3 căței de usturoi zdrobiți;
– Sare, piper și opțional puțin cimbru uscat;
– Ulei pentru prăjit.

Cartoful, ingredientul de bază, era ușor de cultivat și de păstrat peste iarnă, devenind un aliment-cheie în gospodăriile moldovenești. Pentru hremzli se folosesc, în mod tradițional, cartofi mai sfărâmicioși, care se leagă mai bine după stoarcere. Aceștia sunt curățați și rași fin, apoi storși cu grijă pentru a elimina excesul de lichid. Zeama nu este aruncată complet, deoarece amidonul depus pe fundul vasului este recuperat și adăugat în compoziție, o tehnică veche care demonstrează ingeniozitatea bucătăriei țărănești.

Ceapa tocată foarte mărunt este un alt element esențial, oferind dulceață și aromă, în timp ce usturoiul adaugă intensitate gustului. Nuca măcinată fin nu doar că înlocuiește oul, dar îmbogățește preparatul cu grăsimi naturale și proteine vegetale, transformând hremziile într-un fel de mâncare consistent și hrănitor. În unele sate, nuca era considerată un ingredient de preț, rezervat pentru mâncărurile „cu rost”, pregătite în zilele importante de post.

Pentru a obține textura potrivită, se adaugă făină sau griș, în funcție de ce era disponibil în gospodărie. Condimentarea rămâne simplă: sare, piper și, uneori, puțin cimbru uscat, plantă frecvent întâlnită în grădinile moldovenești. Amestecul rezultat trebuie să fie suficient de legat pentru a putea fi porționat cu lingura, fără a deveni prea dens.

Gătirea se face, conform metodei arhaice, într-o tigaie grea, de preferință din fontă, încinsă bine cu ulei. Compoziția se pune cu lingura direct în tigaie și se aplatizează ușor, formând chiftele turtite sau mici clătite. Prăjirea are loc la foc mediu, pentru a permite cartofilor să se gătească uniform, iar nucii să se coacă lent în interior, dezvoltând o aromă intensă, ușor prăjită. Rezultatul este o crustă crocantă, de culoare aurie spre brun, și un interior moale, dar consistent.

Crăciunul de acum 30 de ani: cât de „lux” era, de fapt, sărbătoarea când salariul ajungea doar de o sărmăluță?

„Cum era să mor de la o felie din cel mai renumit cozonac din România”. Acuzații grave pentru cofetăria unei celebre prezentatoare TV