Există fotografii care nu cer explicații. Le ceri permisiunea să vorbească și ele spun tot. Una dintre acestea, prăfuită de aproape două decenii,scoasă azi din arhiva CANCAN.RO, îi surprinde pe Cristina Spătar și pe Bogdan Adamescu într-un cadru care pare extras dintr-o piesă de teatru absurd: o benzinărie. Nu un palat, nu un club, nu o lojă VIP. O benzinărie. Cu plinul pe jumătate, cu relația pe muchie și cu gusturi muzicale care clar nu se întâlneau la mijloc.
Ea, Regina R&B, apare exact așa cum o știm din epocă: zâmbitoare, sigură pe sine, îmbrăcată în alb — blugi, top cu buricul strategic la vedere, geacă de puf albă și ochelari de soare tip muscă, semi-transparenți, ca un filtru permanent peste realitate. În mână ține un CD cumpărat de la benzinărie. Poate cu muzica ei. Poate nu. Cert e că gestul e clar: „Uite ce-am luat”.
El? Bogdan Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, este definiția bărbatului care a ieșit dintr-un board meeting și a intrat direct în weekend. Pantaloni de raiat, pantofi curați, pulover bleumarin, cămașă în carouri, ochelari de vedere și o freză de școlar cuminte în prima zi de școală din 1985. Privirea lui nu cade pe CD. Cred că nu era neapărat fanul muzicii Dance, căci deși nu putem vedea exact al cui este CD-ul, am mărit și putem vedea pe coperta din spate o duduie blondă cu forme provocatoare. El privește înainte. Departe. Probabil spre un viitor cu Beethoven, Vivaldi și liniște.
Este, poate, cea mai clară metaforă vizuală a relației lor.Ea: clubbing, reflectoare, Dance, paparazzi, „hai să trăim”. El: Ateneu, concert duminica la ora 18, business casual, nu ridica tonul, te rog.
Un cuplu care nu era neapărat greșit, ci din epoci diferite. Cristina venea după o perioadă în care se înconjura de personaje cu aur la vedere, palate, motoare turate și povești spuse tare. Nu putem să nu ne amintim de episodul cu Leo de la Strehaia, Prințul Țiganilor, unde iubirea mirosea a benzină premium, dar și a datorii și executări silite, episod despre care a scris și CANCAN.RO. Un basm balcanic cu final contabil.
Înainte de Bogdan, Cristina fusese la un pas de altar cu italianul Mirco, iubirea declarată a vieții ei. A urmat Leo, apoi un Boris sârb, iar destinul sentimental părea să aibă chef de glume. Cu Bogdan, lucrurile păreau „serioase”: moștenitor, avere, discreție, un alt tip de putere. O partidă „pe cinste”, cum spuneau ziarele vremii.
Dar seriozitatea venea la pachet cu posesivitate. Gelozie. Bodyguard. Urmăriri. Spioni. Regina reflectoarelor nu putea respira într-un regim de supraveghere permanentă. Iar când iubirea începe să semene cu un raport de securitate, finalul e doar o chestiune de timp.

Relația s-a stins fără scandal major, fără telenovele televizate. A rămas fotografia. Ea cu CD-ul ridicat, el cu privirea înainte. Două lumi în același cadru, dar pe benzi diferite ale autostrăzii vieții.
Cristina a mers mai departe, cu cariera, cu poveștile, cu regatele ei mondene. Bogdan a rămas în zona lui, unde lucrurile se măsoară în cifre, nu în aplauze. Iar această oprire la benzinărie rămâne unul dintre cele mai bune rezumate ale unei iubiri imposibile: plinul făcut, dar rezervoarele emoționale incompatibile.
Dan Bittman nu a dat nimănui un inel. Nici măcar Taniei Budi