Actorul român care a jucat în producția lui Morgan Freeman, dezvăluiri din spatele culiselor: “A fost o mare nebunie!”

Actor respectat, soț de peste două decenii și tată dedicat, Bogdan Farcaș vorbește, în exclusivitate pentru CANCAN.RO despre lucrurile care țin o relație vie în timp, despre valorile primite din familie și despre cum paternitatea i-a schimbat nu doar viața, ci și limitele artistice. De asemenea, actorul vorbește și despre cele două seriale importante din cariera sa, Plaha, cu un mare succes pe Netflix, dar și producția realizată de Kevin Costner și Morgan Freeman, care va avea premiera în februarie. 

Într-o lume în care relațiile se consumă rapid, iar meseria de actor vine la pachet cu un program haotic și deplasări constante, Bogdan Farcaș este una dintre excepțiile care confirmă regula. Are o căsnicie de peste 20 de ani și vorbește despre ea cu multă emoție și mândrie.

Pentru CANCAN.RO, actorul explică de ce nu crede în „rețete” pentru iubire, ce rol joacă admirația și respectul într-o relație de durată, ce a moștenit de la părinții săi  și cum apariția fiului său i-a reașezat complet valorile.

„Nu există rețete pentru iubire. Totul pornește de la admirație”

CANCAN.RO: Ai o căsnicie de peste două decenii. Pare un clișeu întrebarea, dar e cât se poate de actuală: cum se îngrijește o relație de lungă durată, cum se păstrează și cum se iubește, mai ales pentru un actor, cu un program haotic, mereu altfel?

Bogdan Farcaș: E o întrebare foarte complexă. Nu cred că există o rețetă. Pentru că, dacă ar exista o rețetă, toată lumea ar rămâne căsătorită pentru totdeauna. De-aia nu cred în existența vreunui algoritm din ăsta în care dacă faci asta, se întâmplă asta. Dar cred cu tărie că totul se bazează pe admirație. Admirație și respect pentru celălalt și după care restul se nasc din astea. În ce sens zic lucrul ăsta? În momentul în care admiri pe cineva, atunci îl și respecți. Adică, dacă ajungi vreodată să te uiți de sus la partenerul tău, mi se pare că e prima gafă majoră de acolo. Lucrurile nu au cum să se ducă decât la vale.

Ori, dacă admirația asta rămâne, rămâne și respectul, rămâne și dragostea și se naște altceva din admirația asta, dar cred foarte tare că se naște înțelegerea. Pentru că noi, ca oameni, suntem în foarte mare măsură definiți de ceea ce facem, de ceea ce muncim, de realizările noastre ca oameni. Adică nu există descrieri. Nicolae Bălcescu a fost căsătorit și meritul vieții lui Bălcescu, a lui Cuza, a lui Mihai Viteazul nu sunt nici căsniciile și nici cum erau ei seara acasă. Meritul lor este reprezentat de munca lor și de ce au încercat să facă pentru ceilalți oameni.

Și atunci, când partenerul te înțelege că asta e menirea ta, că ăsta este scopul vieții tale – a lucra, a face, a lucra pentru alți oameni, a demonstra celorlalți oameni, a-ți arăta talentul și de ce ești tu capabil – odată cu înțelegerea asta se naște înțelegerea pentru program.

Pentru că omul e plecat, lucrează, face, pentru că asta încearcă: el să se dezvolte ca om. Și mi se pare că din admirație și respect se naște înțelegerea și, odată cu înțelegerea, lucrurile pot deveni trainice, pot duce și la 100 de ani, doar bazat pe înțelegere care pleacă din admirație.

De-aia e un lanț destul de complex, care, de fapt, e îngrozitor de simplu. De-aia căsnicia mea are mai mult de două decenii: pentru că e bazată pe admirație, respect și înțelegere pentru partener, indiferent care ar fi acela.

Dragostea se menține din astea – din admirație, respect și înțelegere – și atunci dragostea nu are cum să moară vreodată.

O copilărie cu părinți mereu pe drumuri: „Pleacă să devină un om mai bun”

CANCAN.RO: Ce ai învățat de la părinții tăi, oameni cu cariere academice, privind alegerea unei vieți artistice, atât de diferită de mediul lor? Dar despre familie?

Bogdan Farcaș: N-am învățat nimic legat de artistic de la ei, dar am învățat ce înseamnă munca. Vorbesc de doi oameni care au muncit toată viața lor. De când sunt eu copil, mi-i amintesc doar plecând, lucrând și tot timpul iarăși. M-am uitat admirativ la ei mei și la capacitatea lor de a lucra.

Având în vedere faptul că au șaptezeci și ceva de ani și maică-mea încă merge la Paris să lucreze cât poate, iar taică-miu e profesor colaborator la Politehnică și încă își ține cursurile, pentru că n-a vrut niciodată să plece din învățământ. Adică s-a pensionat, dar s-a întors să predea. Am învățat dragostea pentru muncă. Dragostea pentru a arăta cine ești. Iar, legat de viața de familie, de la ei am învățat înțelegerea.

Pentru că, de când îmi amintesc eu, maică-mea pleca un an în State, jumătate de an la Berlin, jumătate de an la Paris, taică-miu la Frankfurt. Mergeau să lucreze în diferite locuri, să se specializeze și să se îmbunătățească ei ca oameni. Și niciodată nu a existat la mine în casă: „Aoleu, celălalt pleacă un an”. Întotdeauna a existat înțelegerea asta: uite că pleacă, pleacă să devină un om mai bun. Și cred că asta am învățat de la ei, lucruri pentru care le mulțumesc teribil.

Ce valori vrea să-i lase fiului său și ce defect speră să nu moștenească

CANCAN.RO: Ce ai vrea să moștenească fiul tău de la tine și ce nu ai vrea?

Bogdan Farcaș: Mi-ar plăcea teribil să-și dea seama cine e și ce vrea. Asta, în sine, este o muncă. Mi-ar plăcea foarte mult să se îndrăgostească de meseria lui, indiferent ce vrea să facă, și să-și iubească meseria și, în fiecare zi, să încerce să fie mai bun. Asta mi-aș dori foarte mult de la el. Să iubească ce face, pentru că, în momentul în care iubești ce faci, fiecare zi e o binecuvântare.

Ce nu mi-aș dori? Lenea. Pentru că am avut foarte multe momente, mai ales în tinerețe, când eram leneș și când împingeam de azi pe mâine lucruri. Și mi se pare că am pierdut timp aiurea. Adică timp din propria mea îmbunătățire. Mi-aș dori ca el să nu aibă asta. Mi-aș dori foarte mult ca, în fiecare zi, să-și dea seama că există o comoară care se numește timp. Timp să fii mai bun, să-ți dai seama cine ești și să-ți perfecționezi aptitudinile. Să-și dea seama ce valorează cel mai mult în viața lui și să nu fie leneș.

Limite noi, după ce a devenit tată: „Sunt lucruri pe care nu le mai pot duce”

CANCAN.RO: Te-a schimbat paternitatea în raport cu rolurile pe care le accepți sau cu limitele până la care ești dispus să mergi?

Bogdan Farcaș: Complet. Adică, până nu a apărut fiul meu, eu nu cred că am știut real ce e viața. A fost foarte frumos, Dumnezeule Mare, eram un tânăr nebun, făceam de toate. Ulterior, odată cu apariția lui, realmente mi s-au reașezat toate valorile. Adică tot ce s-a întâmplat în viața mea a fost în raport cu el. Am vrut, n-am vrut, n-a fost o chestiune de alegere, pur și simplu s-a întâmplat.

Dacă înainte, când îmi mergea ceva rău, eram gata să-mi dau demisia, nu mi-a ieșit spectacolul, nu mi-a ieșit rolul, eram distrus, ulterior cel mai mare necaz era că are febră 40. Totul se raporta la el. Absolut totul devenea un raport la fiul meu. Evident, orice am de jucat acum raportez la el. De exemplu, trebuia să filmez o secvență cu o fată tânără, în care trebuia să-i dau rochia jos, și nu am putut să fac asta. Pentru că am și eu un copil acasă și nu știu ce înseamnă pentru un copil așa ceva.

Știu că sunt roluri, știu că ele nu sunt reale, dar sunt lucruri pe care eu nu le mai pot duce.

Rolul din „Plaha” și lecția corupției: „Fiecare om e vulnerabil la ceva”

CANCAN.RO: Te-a speriat ideea de a accepta rolul din Plaha, un personaj atât de intens și de „perturbator” pentru public? Au fost multe controverse și temeri în jurul acestui serial.

Bogdan Farcaș: Dacă m-a speriat rolul din „Plaha”? Nu. Puțin, dar nu rolul în sine, ci controversele din jurul serialului. Am avut niște întrebări, atâta tot. Nu pot să le trec la „sperieturi”. În general, orice face Igor Cobileanski, eu spun „da”. Nu există! Îl ador pe Cobileanski, lucrez excepțional cu el și atunci orice propunere de-a lui este binevenită și am încredere în ea sută la sută. Și, în general, am încredere în el în proporție de o mie la sută.

A fost foarte interesant „Plaha”, să joc rolul politicianului necoruptibil la bani, dar coruptibil la amor. A fost drăguț, pentru că, iarăși, oamenii au valori diferite. Pe unii îi impresionează banii, pe alți oameni îi impresionează femeile, pe alții îi impresionează mașinile. Fiecare om își dorește altceva. De fapt, ce am învățat eu din „Plaha” este că fiecare om de pe lumea asta e coruptibil la ceva. Noi putem admira un om că nu e coruptibil financiar, dar s-ar putea să fie coruptibil la altceva, mult mai grav. E foarte drăguț să descoperi că suntem atât de diferiți.

The Gray House: momentul în care Kevin Costner și Morgan Freeman spun „hai”

CANCAN.RO: Ce poți să ne spui despre „The Gray House”, proiectul internațional cu Kevin Costner și Morgan Freeman. Ce ți-a spus „da” pentru o astfel de colaborare și ce ți-ai propus să atingi prin acest rol?

Bogdan Farcaș: M-a chemat Liliana Toma la un casting, prin octombrie, acum doi ani, pentru un rolișor mic. Mi-a zis că o să se filmeze în România un serial american. Inițial, știu că trebuiau să fie doar patru episoade, despre Războiul de Secesiune, din jurul anilor 1860.

Am dat casting pentru un șerif. După care au trecut vreo două luni și, prin ianuarie sau februarie 2025, cred, Liliana mi-a spus că sunt pe un shortlist și că ar trebui să vin să mă întâlnesc cu producătorul. M-am dus, m-am întâlnit cu producătorul, am mai dat un casting, pe același rol, după care a zis: „Hai să încercăm și altceva”.

Primul rol presupunea vreo cinci-șase zile de filmare. După vreo săptămână și ceva mă sună și îmi spune: „Vezi că ai luat rolul. Am o veste bună și o veste proastă. Vestea bună este că ai luat rolul. Vestea proastă este că nu mai e rolul ăla de șase zile. E un rol de 23–24 de zile”.

Dumnezeule mare! Nu că am fost flatat… mi-a bubuit inimioara, a sărit din mine, a făcut ca trenul în gară. După aceea, citind tot scenariul, am descoperit că trebuia să fac un personaj dur, un individ căruia îi place să chinuie sclavii, mâna dreaptă a personajului negativ. Și ce m-a făcut să zic „da”? În momentul în care Kevin Costner și Morgan Freeman îți propun un proiect din ăsta… [râde] ce răspuns poate să fie? „Știți, eu nu prea aș vrea”?

Și când am văzut toată echipa – Paul Knapper, Paul Anderson, toată echipa, toți actorii – a fost un proiect cu iz de magie. Oameni pe care îi văzusem în seriale la televizor, oameni pe care îi admiram, să stau să lucrez cu ei trei săptămâni… nu mă așteptam. Acum, serialul știu că are zece episoade și, cel puțin pe IMDb, scrie că eu apar în cinci. Abia aștept să văd și eu, în februarie, în câte episoade apar. Dar da, a fost o nebunie. O mare nebunie.

CANCAN.RO: Ce lucru esențial ai învățat despre tine în ultimii ani și nu ți-ai fi imaginat la 20 de ani?

Bogdan Farcaș: Păi e foarte simplu: timpul. La douăzeci de ani mi se părea că am tot timpul din lume. Mi se părea că timpul este fără sfârșit, este infinit. În ultimii douăzeci și șase de ani am învățat că am din ce în ce mai puțin timp. De fapt, singurul lucru pe care nu-l am este destul timp. Destul timp să-mi fac toate rolurile, să mi le gândesc la milimetru, să-mi fac toate proiectele mele legate de economie, de care sunt pasionat. Nu am destul timp să petrec cu prietenii. Mi-aș dori ca ziua să aibă șaptezeci și două de ore. Ăsta este lucrul pe care mi l-aș dori și ăsta este lucrul pe care nu-l am. Să apuc să stau și cu familia, să apuc să lucrez,  să apuc să stau ore întregi pe fiecare secundă artistică pe care să o perfecționez. Asta. La douăzeci de ani credeam că am tot timpul din lume. La patruzeci și șase de ani, singurul lucru pe care nu-l am este timpul.

CANCAN.RO: Ai tot afirmat și pus în evidență pasiunea ta pentru economie. De unde această latură a ta spre o știință care este într-o oarecare antiteză cu meseria ta?

Bogdan Farcaș: Cred că totul a plecat involuntar de când eram mic, pentru că ai mei mă puneau să fac diferite chestii prin casă. Dus gunoiul, umplut sifoanele, bătut covorul și așa mai departe. Și mă și recompensau pentru asta.

Primeam un leu la dus gunoiul, trei lei la mers să umplu sifoanele, primeam vreo zece lei la bătut covorul. Și, la un moment dat, eu am început să adun toți acești bani, îi ascundeam sub covor, pentru că aveam eu vreo șapte anișori. Și când m-am trezit cu destul de mulți bani pentru vârsta mea, nu știu, 50 de lei, mă gândeam ce fac cu ei, că nu i-aș arunca nici pe prăjituri, nici pe înghețată, pentru că i-am muncit.

Și atunci cum fac? Să înmulțesc munca. Și s-a născut involuntar această pasiune pentru „domnule, ce fac cu niște bani, cum pot câștiga niște bani?”. Ăsta e și motivul pentru care m-am apucat de muncă prima dată în clasa a VIII-a. Aveam 14 ani și m-am dus la un IAS, cum era pe vremea aia, și căram saci de cărămizi cu cârca, pentru a-mi face bani pentru vară.

În clasa a X-a m-am apucat de vândut parfumuri. Și tot așa. Dumnezeu mi-a dat chestia asta și mi s-a arătat Mugur Rotaru, fostul meu coleg de liceu și cel mai bun prieten al meu. El fiind director de bănci șii vorbind permanent despre economie, despre teorii economice, despre cum funcționează toate lucrurile astea, s-a dezvoltat toată pasiunea asta. Și în 2002 noi am pus bazele unei firme.

CANCAN.RO: Cu ce alte proiecte mai surprinzi publicul, atât de teatru, cât și de film, în perioada următoare?

Bogdan Farcaș:  Momentan lucrez la scurtmetraje. Adică am lucrat în ianuarie cu doamna Dăneiață Catrinel. Am lucrat un scurtmetraj și o să lucrez în Basarabia un alt scurtmetraj cu Marius Miron, în martie.

Iar în vară, „Harap Alb”, cu același extraordinar Igor Kobyliansky și cu Iulian Postelnicu, în calitate de coleg actor. Iar pe teatru o să am așa… O, aici e destul de mult. Jucăm prin toată țara o comedie foarte faină, care se numește „Marea Înghesuială”. O să scoatem un alt spectacol pe 23 februarie, „Toți suntem puțin luați”. O comedie absolut minunată despre, practic, aproape biroul unui psiholog, unde se adună toată lumea cu probleme, în care se poate identifica orice spectator cu tot felul de întâmplări.

Am scos un spectacol la Sala Luceafărul, o minunăție de comedie care se numește „O idee genială”, pe care o să-l jucăm pe 13 februarie și 13 martie și după aia vedem cum îl mai programăm, în funcție de programul nostru.

Lucrez un text de-al lui Andrei Radu, un coleg de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, unde repetăm la textul lui o minune de text despre un tip depresiv, care are tot felul de halucinații și toată viața lui este o închipuire.

Un om care nu reușește să mai iasă din depresie și, în felul ăsta, își chinuie și prietenul, și soția, și copilul, el aproape neavând nicio vină. Foarte frumos text, foarte sensibil și foarte profund. Astea sunt proiectele imediate. Plus spectacole. Am spectacole la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, spectacole la Târgoviște, spectacole prin țară.

E visul vieții mele să muncesc, să muncesc, și uite că mi s-a împlinit.

VEZI ȘI: Tatăl celebrei prezentatoare, răpus de o boală pe care a ținut-o ascunsă. Drama care i-a dat viața peste cap!

VEZI ȘI: Roxana Ciuhulescu, drama cumplită prin care trece la început de 2026: „Mama mea suferă de cancer”

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN  (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.