Multă vreme, Tyrannosaurus rex a fost imaginat ca o reptilă uriașă, acoperită exclusiv de solzi. Însă fosilele descoperite în China sugerează că povestea este mai complexă. Strămoșii săi aveau pene, iar tot mai mulți cercetători cred că și celebrul prădător ar fi purtat, cel puțin parțial, un înveliș filamentar.
În anii ’90 și începutul anilor 2000, provincia Liaoning din nord-estul Chinei a devenit epicentrul unei revoluții științifice. În sedimentele fine ale Formațiunii Yixian, vechi de aproximativ 125 de milioane de ani, paleontologii au descoperit dinozauri conservați cu detalii uluitoare. Cenușa vulcanică a acoperit rapid cadavrele, blocând oxigenul și permițând păstrarea țesuturilor delicate, inclusiv a penelor.
Printre descoperirile care au schimbat radical percepția asupra tiranozaurilor se numără Dilong paradoxus, descris în 2004. Deși era un tiranozauroid de talie mică, fosila prezenta structuri filamentare clare în jurul corpului. Era pentru prima dată când un membru al acestei familii era asociat direct cu pene primitive.
Momentul decisiv a venit însă în 2012, odată cu descrierea speciei Yutyrannus huali. Acest dinozaur, apropiat evolutiv de T. rex, măsura aproape nouă metri lungime și cântărea peste o tonă. Fosilele arătau fără echivoc pene lungi, filamentare, de până la douăzeci de centimetri. Descoperirea a demonstrat că nu doar dinozaurii mici aveau pene, ci și prădători de dimensiuni impresionante.
Nu au fost descoperite până în prezent fosile de Tyrannosaurus rex care să păstreze pene. În schimb, există impresiuni de piele care indică prezența solzilor, în special pe coadă, abdomen și șolduri. Aceste dovezi arată clar că o parte a corpului era solzoasă.
Totuși, faptul că rudele sale apropiate aveau pene sugerează că și T. rex moștenise această trăsătură de la strămoșii săi. Mulți paleontologi consideră că puii ar fi putut fi acoperiți cu un strat de puf pentru a-și menține temperatura corporală, în timp ce adulții, ajunși la greutăți de șapte până la nouă tone, ar fi avut predominant piele solzoasă, posibil cu zone limitate de pene pe gât, spate sau brațe.
Analogia cu animalele moderne este relevantă. Speciile foarte mari tind să piardă izolația excesivă pentru a evita supraîncălzirea. Astfel, este plauzibil ca tiranozaurii giganți să fi redus penajul pe măsură ce au crescut.
Penele acestor tiranozauri nu semănau cu cele ale păsărilor actuale. Erau filamente simple, asemănătoare unui puf gros. Rolul lor principal era probabil izolarea termică, dar este posibil să fi avut și funcții de afișaj vizual, fie în ritualuri de împerechere, fie pentru intimidarea rivalilor.
Zborul nu a fost niciodată o opțiune pentru aceste animale masive. Penele au apărut în evoluție cu mult înainte de a fi folosite pentru zbor, iar funcția lor inițială pare să fi fost legată de reglarea temperaturii și de comunicare vizuală.
Descoperirile din China au forțat comunitatea științifică să renunțe la imaginea simplificată a dinozaurilor ca reptile exclusiv solzoase. Astăzi, tot mai multe reconstrucții îl prezintă pe T. rex ca pe un animal complex, situat undeva între reptilă și pasăre.
Este puțin probabil ca Tyrannosaurus rex să fi fost complet acoperit de pene. La fel de puțin probabil este însă să fi fost o „șopârlă gigantică” lipsită de orice urmă de penaj. Realitatea, ca în multe cazuri din paleontologie, pare să se afle la mijloc.
Dacă am putea călători în urmă cu 66 de milioane de ani, este posibil să întâlnim un prădător impresionant, cu piele solzoasă pe flancuri și coadă, dar cu zone de puf sau filamente pe anumite părți ale corpului. O creatură care ar fi arătat mai mult ca o pasăre primordială uriașă decât ca imaginea clasică din filmele secolului trecut.
CITEȘTE ȘI: Țara cu cele mai multe piramide din lume! Are între 200 și 250 de piramide, mai multe decât Egiptul
Țara care și-a ales un animal fantastic drept simbol național: povestea surprinzătoare a Scoției