În bucătăria așezată sub binecuvântarea rugăciunii, Maica Hrisantia de la Mânăstirea Valea Bistrei pregătește o negresă de post simplă și plină de gust, așa cum se cuvine în zilele de înfrânare. Din ingrediente la îndemână și cu inimă curată, ia naștere o prăjitură cu aromă adâncă de cacao, potrivită lângă o cană de ceai fierbinte ori de cafea amară, spre tihna sufletului.
Astăzi vă aducem o rânduială dulce, așa cum se face la mănăstire, cu măsură, cu simplitate și cu dragoste. Negresa de post a Maicii Hrisantia nu caută podoabe multe, ci gust adevărat și îndestulare smerită.
Pentru această prăjitură binecuvântată avem nevoie de:
250 ml ulei,
500 ml apă minerală,
373 g zahăr,
1 kg făină,
două lingurițe de bicarbonat de sodiu,
trei-patru linguri de cacao,
o lingură de oțet,
50 g miez de nucă și esență după plăcere – vanilie, rom ori coajă rasă de portocală sau lămâie.
Pentru sirop, pregătim:
două linguri de cacao,
opt linguri de zahăr,
cinci-șase linguri de apă caldă,
două linguri de ulei și o picătură de esență de rom ori vanilie.
Cuptorul se încălzește la foc potrivit, 180 de grade, iar tava se unge cu untdelemn și se tapetează cu hârtie de copt sau cu făină, pentru ca prăjitura să se desprindă frumos.
Într-un vas încăpător se amestecă zahărul cu apa minerală și cu uleiul, până ce se topesc împreună. Deoparte, se cern făina, bicarbonatul și cacaoa, apoi se adaugă treptat peste amestecul lichid, amestecând cu răbdare, până ce aluatul devine omogen și catifelat.
Coacerea și desăvârșirea
Compoziția se toarnă în tavă și se coace vreme de 30-40 de minute. Se încearcă cu scobitoarea, iar dacă iese curată, negresa este gata. Se lasă să se răcească în tihnă, apoi se porționează cu grijă.
Despre siropul care desăvârșește negresa
După ce negresa s-a copt și s-a răcorit puțin, pregătim siropul care îi va da luciu și gust mai adânc de cacao.
Într-un ibric mic se pun două linguri de cacao și opt linguri de zahăr. Se adaugă cinci-șase linguri de apă caldă și două linguri de ulei. Se amestecă bine, apoi se așază pe foc domol, mestecând neîncetat, până ce compoziția începe să clocotească ușor și se îngroașă puțin.
Se ia de pe foc și, cât este încă fierbinte, se adaugă o picătură de esență de rom sau de vanilie, după gust.
Siropul se toarnă peste negresa caldă sau ușor răcită, întinzându-se cu blândețe pe toată suprafața. Dacă doriți ca prăjitura să fie mai bine însiropată, o puteți înțepa din loc în loc cu o scobitoare înainte de a turna siropul, pentru ca dulceața să pătrundă în miez.
Se lasă apoi la odihnă, ca să se așeze aromele și să se împrietenească gusturile. După răcire deplină, negresa capătă un luciu frumos și un gust bogat, ca o mângâiere dulce în zilele de post.
La urmă se pun nucile mărunțite ori stafidele bine pregătite. Dacă alegeți stafide, turnați peste ele apă clocotită și lăsați-le acoperite un sfert de ceas, apoi stropiți-le cu puțin rom pentru aromă.
Cei ce doresc pot adăuga nuci prăjite, migdale, alune sau fructe confiate, după gust și îndrăzneală.
La mănăstire, fiecare bucată de prăjitură este făcută cu gând bun și cu dragoste, iar gustul ei poartă liniștea rugăciunii.
„Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuiește toate neajunsurile.”
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop
Așa și negresa aceasta: din puține, dar cu iubire, se face îndestulare deplină.
