Animalele de companie sunt adesea considerate benefice pentru dezvoltarea copiilor, însă cercetările arată că efectele asupra sănătății mintale nu sunt întotdeauna simple. Un studiu realizat în Spania sugerează că impactul depinde de tipul animalului și de stabilitatea relației dintre copil și acesta.
Conceptul de atașament descrie relația emoțională dintre un copil și persoana care îi oferă siguranță și confort. În anumite condiții, un tip similar de legătură se poate forma și între copii și animalele de companie.
Această relație poate avea mai multe efecte pozitive. Interacțiunea cu animalele îi poate ajuta pe copii să își regleze emoțiile și să învețe să se liniștească în situații stresante. De asemenea, poate contribui la dezvoltarea responsabilității, empatiei și a comportamentelor prosociale.
În multe cazuri, animalele devin și un punct comun de interes care facilitează relațiile dintre copii și membrii familiei sau alte persoane.
Animalele pot avea și rolul unui obiect de confort, mai ales atunci când persoana de atașament principală nu este prezentă.
Pentru a analiza mai bine legătura dintre animalele de companie și sănătatea mintală a copiilor, cercetătorii au analizat datele din cadrul proiectului INMA (Infancia y Medio Ambiente).
Acesta este un studiu de cohortă care urmărește participanții pe termen lung, în acest caz de la perioada sarcinii până la vârsta de aproximativ 6–7 ani. Cercetarea a inclus aproape 1.900 de familii din mai multe regiuni ale Spaniei, inclusiv Asturias, Țara Bascilor, Barcelona și Valencia.
Dintre gospodăriile analizate, aproximativ 52% aveau sau avuseseră animale de companie. Aproximativ 19% aveau câini, aproape 9% pisici, aproape 15% păsări, iar alte familii aveau animale precum hamsteri, iepuri, țestoase sau pești.

Cercetătorii au analizat atât problemele emoționale interne, precum anxietatea sau depresia, cât și comportamentele externe, cum ar fi agresivitatea sau încălcarea regulilor.
În mod surprinzător, copiii care nu au avut niciodată animale de companie au obținut, în general, cele mai bune scoruri în ceea ce privește sănătatea mintală. Copiii care au avut animale de companie în mod constant sau doar uneori au avut rezultate similare după ajustarea statistică pentru factori precum vârsta, sexul sau statutul social al familiei.
Totuși, o observație interesantă a fost legată de pisici. Copiii care aveau pisici la vârsta de 4–5 ani au prezentat un risc mai mare de a avea probleme de sănătate mintală.
În schimb, prezența constantă a unor animale precum hamsteri, iepuri, țestoase sau pești a fost asociată cu un efect protector asupra sănătății mintale a copiilor.
Cercetătorii cred că aceste rezultate pot fi influențate de mai mulți factori. În primii ani de viață, legăturile emoționale ale copiilor sunt încă în formare, iar animalele precum câinii sau păsările nu au avut un impact clar asupra sănătății mintale în această etapă.
În cazul pisicilor, comportamentul lor mai independent ar putea limita dezvoltarea unei relații emoționale puternice cu copilul. De asemenea, unele familii pot alege pisicile tocmai pentru că au copii cu nevoi emoționale mai mari.
Un alt factor posibil este legat de toxoplasmoză, o infecție mai frecvent asociată cu pisicile. Parazitul responsabil, Toxoplasma gondii, a fost asociat în unele studii cu probleme comportamentale și cu anumite tulburări mintale.
Un rezultat important al studiului este că stabilitatea relației cu animalul de companie pare să conteze mai mult decât simpla prezență a acestuia.
Copiii care au trăit constant cu animale precum pești, hamsteri sau țestoase au avut rezultate mai bune decât cei care au avut animale doar pentru perioade scurte.
Acest lucru sugerează că o relație continuă cu animalul poate contribui mai mult la dezvoltarea responsabilității, empatiei și autocontrolului.
Cercetătorii subliniază că impactul animalelor de companie asupra sănătății mintale a copiilor nu este universal. El depinde de mai mulți factori, precum tipul animalului, vârsta copilului, stilul de creștere și modul în care familia gestionează relația cu animalul.
În concluzie, animalele de companie pot contribui la dezvoltarea emoțională a copiilor, însă beneficiile lor depind de tipul animalului și de calitatea relației dintre copil și acesta.
CITEȘTE ȘI: Te poate ajuta un câine să trăiești mai mult? Ce spun cercetările