O moleculă identificată în sângele pitonilor le permite acestora să reziste luni întregi fără hrană după o singură masă consistentă. Cercetătorii spun că acest mecanism ar putea sta la baza unor noi medicamente pentru slăbit, menite să reducă apetitul fără efectele secundare ale tratamentelor actuale, potrivit The Guardian.
Pitonii sunt cunoscuți pentru capacitatea lor uimitoare de a mânca o cantitate uriașă de hrană la o singură masă și apoi de a rezista luni sau chiar ani de zile fără să mai consume nimic. Acum, oamenii de știință cred că au descoperit unul dintre mecanismele din spatele acestui fenomen.
Studiul, realizat de un grup de cercetători de la Universitatea Stanford, a identificat o moleculă al cărei nivel crește semnificativ în sângele pitonilor imediat după ce aceștia mănâncă. Substanța, numită pTOS, este produsă de bacteriile din intestinul șerpilor.
Atunci când această moleculă a fost administrată unor șoareci obezi, rezultatele au fost surprinzătoare: animalele au început să mănânce mult mai puțin și au pierdut rapid în greutate.
„Evident, nu suntem șerpi”, a declarat Dr. Jonathan Long, unul dintre autorii studiului. „Dar studiind aceste animale, putem descoperi anumite mecanisme care ar putea influența și metabolismul uman.”
În experimentele de laborator, șoarecii care au primit pTOS au consumat semnificativ mai puțină hrană decât cei din grupul de control. După 28 de zile, aceștia au pierdut aproximativ 9% din greutatea corporală.
Spre deosebire de medicamentele existente, precum cele pe bază de GLP-1 (de tip Ozempic sau Wegovy), care încetinesc golirea stomacului și pot provoca efecte secundare precum greață sau dureri abdominale, această moleculă pare să acționeze direct asupra creierului, în special asupra hipotalamusului, zona responsabilă de reglarea apetitului.
Cercetătorii spun că acest mecanism diferit ar putea însemna și mai puține efecte adverse.
„Am descoperit practic un supresor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare ale medicamentelor actuale”, a explicat profesorul Leslie Leinwand, coautor al studiului care poate fi consultat aici.
Totuși, specialiștii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca descoperirea să poată fi aplicată la oameni. Deși molecula există deja în cantități mici și în organismul uman, nu este încă destul de clar cum ar putea fi utilizată în siguranță ca tratament.
Rezultatele au fost publicate în revista științifică Nature Metabolism și deschid o nouă direcție de cercetare în lupta împotriva obezității.
Cercetătorii cred că studierea animalelor cu adaptări extreme, precum pitonii, ar putea oferi indicii valoroase pentru dezvoltarea unor terapii inovatoare.
„Putem învăța enorm de la aceste animale”, a spus Leinwand. „Ele au evoluat pentru a supraviețui în condiții extreme, iar aceste mecanisme ne pot ajuta să înțelegem mai bine propriul nostru organism.”
CITEȘTE ȘI: